[love is in the air]
4
Am jucat vreo doua ore in continuu. In timpul asta Frank si Skid au zis de cateva ori ca aud ceva sunete ciudate. Nu i-am bagat in seama, eram prea concentrat sa uit de tot si sa ma relaxez jucand. Deodata incepe sa danseze monitorul in fata mea. Bruiaje de la telefonul mobil, preferam sa nu auda toti cand imi suna telefonul asa ca il puneam aproape de monitor. Primisem un mesaj. Ma ridic, aprind o tigara si citesc: “ma intorc in oras. sper ca esti acasa in seara asta”. Era Chris. Ne-am despartit acum cateva luni cand a plecat sa lucreze in alt oras. Ne-am certat, insa nu am reusit sa trecem peste ce-a fost intre noi. Asa ca am inceput sa ne trimitem mesaje ori de cate ori simteam nevoia. Oare de ce se intoarce acum?
- Ma Skip! Joci sau ce naiba?
- Auzi Bonebag, mi-a fost destul cat te-am facut de ras in seara asta. Sau iti place sa pierzi in toata puterea cuvantului? m-am pus din nou in fata calculatorului si am continuat sa-l fac de ras pe ametitu` ala. Se pare ca nu era in cele mai bune zile ale lui.
Dupa inca un sfert de ora am lasat-o balta. Adversarii nostrii au plecat si a ramas sa terminam alta data jocul. De data asta se pare ca in afara de Nick si inca vreo doi toti au avut o zi proasta. Dupa ce ca erau si mai multi decat noi, scorul era cam mult in favoarea noastra. Skid a plecat grabit, Frank a intrat in camera sa se joace cu noile jucarii cumparate de Dan iar eu si Teddy am pornit spre casa. L-am lasat in fata blocului unde locuia si am plecat spre gara sa vad la cat ajunge trenul cu care urma sa vina Chris. Ploua linistit, fara rafaieli puternice sau vant. Muzica se auzea molcom din boxe... drumul parea invaluit intr-o mantie stralucitoare plina cu luminite rosii si galbene de la masini sau verdele semafoarelor si a reclamelor de la farmacii... muzica combinata cu imaginile din fata mea pareau sa fie desprinse dintr-o poveste cu copii mici.
avril lavigne - my world
Asculta mai multe audio Muzica »
Rauri de culori curgand pe asfalt, amestecate de rotile masinilor ce calcau desenele si imprastiau culorile care reveneau intr-un mod magic in pozitiile initiale dupa ce protestau facand bulbuci, dand din nou viata tabloului ce tocmai fusese deranjat.
Am ajuns pe la 23:10 la gara. Se pare ca trenul cu care a venit Chris tocmai parasea statia. Am coborat din masina sa o caut prin gara... doar nu plecase prin ploaie spre apartamentul meu. Bag mana in buzunar sa mai scot o tigara. La dracu`. Nu mai am nici tigari. Pornesc spre boutique-ul garii sa-mi iau un pachet cand aud doua beep-uri... mesaj!... scot telefonu` si citesc: “imi deschizi te rog usa?” perfect... deja era acolo.
Imi cumpar un pachet de tigari si o sticla de suc, apoi ma intorc la masina. Aprind o tigara si incep sa scriu un mesaj pentru Chris: "n-am auzit cand ai sunat la usa, dormeam. vin imediat :)" . Inchid portiera si pornesc motorul, pornind spre cartierul in care era apartamentul meu. Imi da apel Chris, cred ca nu mai avea rabdare si sincer o intelegeam. Nici eu n-as mai fi avut dupa ce asteptam atat.
Dupa ce am pus masina in garaj am observat o silueta la intrarea in bloc. Am aruncat tigara si am auzit sfaraitul cand a atins apa din balta... lasase un ecou in mintea mea. Deja-vu? Cand plecase era o zi ploioasa de aprilie iar cand am venit s-o conduc spre gara statea exact in acelasi loc. Asta se intampla demult... atat de demult mi se parea ca se intamplase totul, dar in acelasi timp amintirile erau proaspete in mintea mea. Ma apropii... se intoarce spre mine si ma priveste in ochi... Doamne ce dor mi-a fost de ochii aceia caprui, de privirea ei care totdeauna ma lasa fara cuvinte...si-a dat jos gluga si am observat ca avea parul ud... statea in fata usii de la intrarea din bloc ca o pisica plouata ce mieuna si cerea un pic de atentie... imi era frica sa ma apropii... daca nu ma observase deja cred ca eram in stare sa ma intorc si sa fug. Intotdeuna Chris avea efectul asta pentru mine... parca eram un copil de liceu iar...
- Buna Andy, imi pare bine sa te revad...[zambeste dulce]
- Buna Christine... trec pe langa ea, iau in brate bagajele si incep sa urc scarile.
Intram in apartament... asez bagajele in hol, pornesc muzica si apoi duc bagajele in camera.
Aud cum intra in baie si porneste apa de la dus. Iau pe mine niste haine mai lejere si merg in bucatarie. Incep sa fac un pic de ordine, totusi n-a fost o fata in casa de sase luni... si se vedea... bucataria era un dezastru total... am decis sa las totul pentru a doua zi, nici macar biscuiti nu mai aveam... Doamne ce jalnic sunt... iau o geaca in spate si cobor pana la colt sa cumpar cate ceva de mancare. Cand ma intorc valizele erau in sufragerie, goale... in bucatarie mirosea a cicolata calda si mireasma invaluia usor tot apartamentul... intru in sufragerie... Chris statea pe canapea infofolita cu un prosop mare si avea o cana cu ciocolata aburind in mana.
- N-am gasit biscuitii...
- Nu mai aveam... scot biscuitii de sub geaca si ii pun pe masa. Am coborat sa cumpar..
[o clipa de pauza...]
[deodata] : - Scuze ca...
- Ce mai faci?...
[zambesc amandoi]
- Ok, zi tu primul...
- Scuze ca n-am zis nimic mai inainte...
- Nu-i nimic, stii ca nu e nevoie de cuvinte de multe ori [zambeste]
- Pai n-am facut mare lucru de cand ai plecat. Mai mult pe la altii am dormit decat acasa... toata vara am lucrat la editura... si... cam atat...
- Imi pare rau ca a trebuit sa ne certam atunci... e randul meu sa-mi cer scuze. Scoate un CD dintr-o geanta si mi-l intinde. E intr-o carcasa transparenta, fara nimic scris.
- Vechile obiceiuri nu se uita...
[zambesc amandoi]
Ma ridic si pun cd-ul in drive. Imi atrage atentia o casuta cu un scris clipind: “you have mail!”. N-am chef acum... dimineata am timp, e sambata... Ma asez inapoi langa Chris. Doamne mi-am pierdut toate cuvintele....
[pauza deocamdata]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu