epic...
marți, 31 martie 2009
luni, 30 martie 2009
ECO related
Un lucru vreau să fie clar din start: nu am nimic împotriva faptului de a fi vegetarian.
Acum să dezvolt. Mi se pare logic şi normal felul în care evoluează lucrurile din punct de vedere ECO. Prea multă poluare duce la mai mulţi susţinători care luptă (fără violenţă, desigur) împotriva fenomenului poluant, tot discursu` cauză - efect intră aici. Aşa. Ce nu-mi place mie e că soluţiile oferite de ei sunt în maaaaare parte foarte greu de aplicat. Un exemplu foarte bun mi se pare tot balamucu` ăsta cu "earth hour", pentru că e greu să explici la 6.5 miliarde de oameni care e de fapt scopul în afară de evidentul "salvaţi planeta". De ce zic asta? pentru că mi se pare aiurea să stingem toţi lumina, în timp ce TV-ul / calculatorul / maşina de spălat / [bagă orice alt echipament electric aici] e în priză şi consumă curent.
Adică rahat.. şi faci chestia asta o dată pe an.. Am aşa un ZERO mare în faţă când aud de treaba asta. Dacă tot ţinem la "ze planet", de ce nu se face de 4 ori pe an (pentru fiecare anotimp o zi/saptamana) în care încercăm să folosim, atenţie acum: CÂT MAI PUŢIN CURENT. Poate greşesc şi vorbesc prostii. Dar dacă e aşa de importantă toată treaba asta, de ce mama naibii nu se fac campanii mai mari şi mai eficiente ce să susţină ECOmotivele decât frecţia asta?
Vegetarienii. Nu e problema mea, faceţi ce vreţi, e de respectat că vreţi să ajutaţi cum puteţi dar nu încercaţi să mă convingeţi să mănânc cartofi şi varză. N-am ajuns (ca specie) în capul lanţului trofic să mănânc doar iarbă. Am fost curios şi am întrebat pe câţiva totuşi de ce au ales varianta asta. Poate am dat peste cei mai timizi/rătăciţi dintre ei, dar cel mai bun motiv ce l-am auzit a fost fie "nu-mi place carnea" fie "sunt alergic" (la stiu eu ce rahat..). Şi soluţiile lor (din nou, ce-am auzit eu. sanse mari să greşesc) nu conţin variante ca: manânci ce vrei, ok, dar haide să eficientizăm unele procese, haide să vedem cum se poate face totul într-un fel în care să nu dăunăm. Dar nu, e mai simplu să ne schimbam toţi dieta şi să devenim ierbivori (sunt sarcastic aici). După ce mii de ani am avut o dietă care a avut o contribuţie mare în dezvoltarea noastra.
Nu să devenim ierbivori e soluţia pentru că, zic eu, e mult mai uşor să îi înveţi pe cei care produc să o facă într-un mod în care nu e dăunător (nu ma refer la eutanasiere. aia oricum o faci tot aia se numeşte.) decât să înveţi 6 miliarde de fraieri (ok, 5,5.. ăialalţi 0,5 să zicem că sunt conştienţi de problemă şi citesc asta, na să nu vă ofticaţi că vă fac fraieri) cum e mai bine să trăiască. Asta ca să nu amintesc că te loveşti de "tradiţii" şi alte căcaturi care nu prea ai cum să le schimbi. Să fim serioşi, nu prea poţi. Spune-le la proştii ăia ce omoară zeci de balene (prin nord pe undeva parca? sper să nu mă înşel) pe malul mării pentru că deh, "aşa e tradiţia, frate", să nu o mai facă pentru că e o tâmpenie. Şi îţi vor râde în nas.
Revenind, îmi băgau mai toţi faza cu "eu ajut mediul tu faci ce vrei". Asta e o aberaţie. Bă, cât timp asta e tot ce aveţi de zis, îmi bag picioarele. Dacă pe voi vă face să vă simţiţi mai bine faptul că atunci când lumea o să pută şi mai tare o să puteţi să-mi aruncaţi înapoi un "ţi-am zis eu" atunci aflaţi că pe mine asta nu mă încălzeşte cu nimic. Da, haideţi să curăţăm dealurile de pungi, cutii şi căcaturi aruncate de inconştienţi, haideţi să învăţăm copii de mici să aprecieze toate astea şi dacă nu sunt deştepţi unii să îi înveţe aşa atunci haideţi să facem voluntariate. MAI MULTE, că probabil există şi nu aude lumea de ele. Haide să învătăm lumea să mănânce mai multe produse vegetale şi să educăm pe tema asta.
Şi apropo de exemplul cu curentul: dacă sunt prea mulţi proşti care lasă mai totul pe standby (electronice) atunci să nu mai fie făcute să rămână aşa. L-ai oprit, atunci e oprit. Nu e o soluţie mai bună şi mai consistentă decât "stinge lumina o ora" pe care nimeni nu o face cum trebuie?
Înţelege cineva ce zic? Soluţia o vad ceva mai amplu, nu un rahat aruncat înapoi gen "ţi-am zis eu" şi un bec stins. Ah da, şi mâncaţi morcovi... Beton..
Însemnarea asta a apărut după câteva schimburi de pareri cu GeoAtreides. Nu certuri, mi-e simpatic Geo. Nu vreau să fiu înţeles greşit. Ţin la ECO stuff dar am o părere foarte proastă despre soluţiile unora care ar putea să schimbe ceva.
Acum să dezvolt. Mi se pare logic şi normal felul în care evoluează lucrurile din punct de vedere ECO. Prea multă poluare duce la mai mulţi susţinători care luptă (fără violenţă, desigur) împotriva fenomenului poluant, tot discursu` cauză - efect intră aici. Aşa. Ce nu-mi place mie e că soluţiile oferite de ei sunt în maaaaare parte foarte greu de aplicat. Un exemplu foarte bun mi se pare tot balamucu` ăsta cu "earth hour", pentru că e greu să explici la 6.5 miliarde de oameni care e de fapt scopul în afară de evidentul "salvaţi planeta". De ce zic asta? pentru că mi se pare aiurea să stingem toţi lumina, în timp ce TV-ul / calculatorul / maşina de spălat / [bagă orice alt echipament electric aici] e în priză şi consumă curent.
Adică rahat.. şi faci chestia asta o dată pe an.. Am aşa un ZERO mare în faţă când aud de treaba asta. Dacă tot ţinem la "ze planet", de ce nu se face de 4 ori pe an (pentru fiecare anotimp o zi/saptamana) în care încercăm să folosim, atenţie acum: CÂT MAI PUŢIN CURENT. Poate greşesc şi vorbesc prostii. Dar dacă e aşa de importantă toată treaba asta, de ce mama naibii nu se fac campanii mai mari şi mai eficiente ce să susţină ECOmotivele decât frecţia asta?
Vegetarienii. Nu e problema mea, faceţi ce vreţi, e de respectat că vreţi să ajutaţi cum puteţi dar nu încercaţi să mă convingeţi să mănânc cartofi şi varză. N-am ajuns (ca specie) în capul lanţului trofic să mănânc doar iarbă. Am fost curios şi am întrebat pe câţiva totuşi de ce au ales varianta asta. Poate am dat peste cei mai timizi/rătăciţi dintre ei, dar cel mai bun motiv ce l-am auzit a fost fie "nu-mi place carnea" fie "sunt alergic" (la stiu eu ce rahat..). Şi soluţiile lor (din nou, ce-am auzit eu. sanse mari să greşesc) nu conţin variante ca: manânci ce vrei, ok, dar haide să eficientizăm unele procese, haide să vedem cum se poate face totul într-un fel în care să nu dăunăm. Dar nu, e mai simplu să ne schimbam toţi dieta şi să devenim ierbivori (sunt sarcastic aici). După ce mii de ani am avut o dietă care a avut o contribuţie mare în dezvoltarea noastra.
Nu să devenim ierbivori e soluţia pentru că, zic eu, e mult mai uşor să îi înveţi pe cei care produc să o facă într-un mod în care nu e dăunător (nu ma refer la eutanasiere. aia oricum o faci tot aia se numeşte.) decât să înveţi 6 miliarde de fraieri (ok, 5,5.. ăialalţi 0,5 să zicem că sunt conştienţi de problemă şi citesc asta, na să nu vă ofticaţi că vă fac fraieri) cum e mai bine să trăiască. Asta ca să nu amintesc că te loveşti de "tradiţii" şi alte căcaturi care nu prea ai cum să le schimbi. Să fim serioşi, nu prea poţi. Spune-le la proştii ăia ce omoară zeci de balene (prin nord pe undeva parca? sper să nu mă înşel) pe malul mării pentru că deh, "aşa e tradiţia, frate", să nu o mai facă pentru că e o tâmpenie. Şi îţi vor râde în nas.
Revenind, îmi băgau mai toţi faza cu "eu ajut mediul tu faci ce vrei". Asta e o aberaţie. Bă, cât timp asta e tot ce aveţi de zis, îmi bag picioarele. Dacă pe voi vă face să vă simţiţi mai bine faptul că atunci când lumea o să pută şi mai tare o să puteţi să-mi aruncaţi înapoi un "ţi-am zis eu" atunci aflaţi că pe mine asta nu mă încălzeşte cu nimic. Da, haideţi să curăţăm dealurile de pungi, cutii şi căcaturi aruncate de inconştienţi, haideţi să învăţăm copii de mici să aprecieze toate astea şi dacă nu sunt deştepţi unii să îi înveţe aşa atunci haideţi să facem voluntariate. MAI MULTE, că probabil există şi nu aude lumea de ele. Haide să învătăm lumea să mănânce mai multe produse vegetale şi să educăm pe tema asta.
Şi apropo de exemplul cu curentul: dacă sunt prea mulţi proşti care lasă mai totul pe standby (electronice) atunci să nu mai fie făcute să rămână aşa. L-ai oprit, atunci e oprit. Nu e o soluţie mai bună şi mai consistentă decât "stinge lumina o ora" pe care nimeni nu o face cum trebuie?
Înţelege cineva ce zic? Soluţia o vad ceva mai amplu, nu un rahat aruncat înapoi gen "ţi-am zis eu" şi un bec stins. Ah da, şi mâncaţi morcovi... Beton..
Însemnarea asta a apărut după câteva schimburi de pareri cu GeoAtreides. Nu certuri, mi-e simpatic Geo. Nu vreau să fiu înţeles greşit. Ţin la ECO stuff dar am o părere foarte proastă despre soluţiile unora care ar putea să schimbe ceva.
joi, 26 martie 2009
A cui naibii este criza?
Foarte interesant, foarte foarte interesant!
*Reflectie si un calcul simplu trimis la CNN de catre un telespectator:
Planul de salvare a bancilor cu banii contribuabililor, care înca se discuta in congresul SUA, va costa impresionanta suma de 700 miliarde de dolari, plus cei 500 miliarde care deja s-au dat bancilor, plus miliardele date bancilor europene de catre guvernele acelor tari.
Dar, sa incercam sa dimensionåm numai putin cifrele intrate in joc. Telespectatorul face urmatorul calcul:
PLaneta are 6,7 miliarde de locuitori; daca s-ar divide cei 1200 miliarde de dolari intre cele 6,7 miliarde de locuitori, ar reveni fiecarui locuitor al Terrei o suma de 179.10 de dolari !
Cu asta, nu numai ca s-ar termina cu saracia in Lume, ci, automat s-ar transforma in milionari toti locuitorii Planetei !
Concluzia telespectatorului:
o citiţi mai departe aici. Ceva e putred... şi începe să pută...
*Reflectie si un calcul simplu trimis la CNN de catre un telespectator:
Planul de salvare a bancilor cu banii contribuabililor, care înca se discuta in congresul SUA, va costa impresionanta suma de 700 miliarde de dolari, plus cei 500 miliarde care deja s-au dat bancilor, plus miliardele date bancilor europene de catre guvernele acelor tari.
Dar, sa incercam sa dimensionåm numai putin cifrele intrate in joc. Telespectatorul face urmatorul calcul:
PLaneta are 6,7 miliarde de locuitori; daca s-ar divide cei 1200 miliarde de dolari intre cele 6,7 miliarde de locuitori, ar reveni fiecarui locuitor al Terrei o suma de 179.10 de dolari !
Cu asta, nu numai ca s-ar termina cu saracia in Lume, ci, automat s-ar transforma in milionari toti locuitorii Planetei !
Concluzia telespectatorului:
o citiţi mai departe aici. Ceva e putred... şi începe să pută...
miercuri, 25 martie 2009
Un miercuri plictisit
Cafea şi pall mall albastru.
grimus - elephants
Asculta mai multe audio Muzica »
Înţeleg destul de uşor. În general vorbind. Nu prea am prejudecăţi şi încerc să dau o şansă în plus pentru a înţelege de câte ori am ocazia. Pula mea, nu m-am născut perfect şi să fiu al naibii dacă cer cuiva să fie. Înţeleg pe cei în vârstă că le e greu să înveţe să apese pe butoane la ceea ce pentru mine e un banal meniu nokia, pentru că înţeleg: şi mie îmi va fi greu să comunic prin telekinezie la 80 de ani când asta va fi noua modă.
În schimb nu pot să înţeleg cum pula mea se poate aştepta cineva ca după ce mi-a explicat în 2 propoziţii cu subiect şi predicat ce vrea de la mine (mail, nici măcar telefon), eu să citesc în biţi (cum citeşte ratatu ala de la otv în numere, brânză sau mai stiu eu ce căcat) ce vrea cu adevărat de fapt? Hai frate să comentam că suntem buni. Aşa că fraiere, dacă iţi trebuie logo şi habar nu ai ce vrei, eşti constipat şi nu-ţi ies cuvintele din gură, nici măcar nu ştii exact care e numele ce trebuie să apară în logo şi mai ai tupeu să răspunzi cu "ce logo e asta? l-aţi facut in paint?", calmează-te, bagă ceva în plămâni să-ţi răcoreşti mintea şi deschide un word. Scrie acolo ce vrei, baga un font şi colorează-l #0000FF, fă printscrin şi gata. Nu mă fute pe mine la cap.
E ciudat afară. Acum o oră ningea, bătea vântul, cerul era aproape negru şi abia umblai pe stradă, acum e soare. Încă bate vântu`...
grimus - elephants
Asculta mai multe audio Muzica »
Înţeleg destul de uşor. În general vorbind. Nu prea am prejudecăţi şi încerc să dau o şansă în plus pentru a înţelege de câte ori am ocazia. Pula mea, nu m-am născut perfect şi să fiu al naibii dacă cer cuiva să fie. Înţeleg pe cei în vârstă că le e greu să înveţe să apese pe butoane la ceea ce pentru mine e un banal meniu nokia, pentru că înţeleg: şi mie îmi va fi greu să comunic prin telekinezie la 80 de ani când asta va fi noua modă.
În schimb nu pot să înţeleg cum pula mea se poate aştepta cineva ca după ce mi-a explicat în 2 propoziţii cu subiect şi predicat ce vrea de la mine (mail, nici măcar telefon), eu să citesc în biţi (cum citeşte ratatu ala de la otv în numere, brânză sau mai stiu eu ce căcat) ce vrea cu adevărat de fapt? Hai frate să comentam că suntem buni. Aşa că fraiere, dacă iţi trebuie logo şi habar nu ai ce vrei, eşti constipat şi nu-ţi ies cuvintele din gură, nici măcar nu ştii exact care e numele ce trebuie să apară în logo şi mai ai tupeu să răspunzi cu "ce logo e asta? l-aţi facut in paint?", calmează-te, bagă ceva în plămâni să-ţi răcoreşti mintea şi deschide un word. Scrie acolo ce vrei, baga un font şi colorează-l #0000FF, fă printscrin şi gata. Nu mă fute pe mine la cap.
E ciudat afară. Acum o oră ningea, bătea vântul, cerul era aproape negru şi abia umblai pe stradă, acum e soare. Încă bate vântu`...
marți, 24 martie 2009
Vin Diesel şi WoW
Da, titlul e pentru indexarea în google. O să am cinj`de mii de vizitatori şi o să rup topu`.
Revenind.. Vin Diesel e un tip haios, şi posibil să joace WoW. E foarte amuzantă bucata asta de emisiune, enjoy:
Revenind.. Vin Diesel e un tip haios, şi posibil să joace WoW. E foarte amuzantă bucata asta de emisiune, enjoy:
luni, 23 martie 2009
push2play 0.1.5
[intre timp]
- Ies pana la Jeff’s. Vrei sa-ti cumpar ceva?
- O cafea mare. Si un pachet de tigari.
- Ok. Skip pe unde e?
- Nu a zis nimic cand a plecat. I-am lasat un mesaj, daca ajunge pe acasa in seara asta sper sa-l citeasca. Hai odata Frank du-te dupa cafeaua aia ca am nevoie de ea.
- Merg acum. Altceva iti mai cumpar?
- Nu, doar cafea.
Ce naiba o fi fost chestia aia? Ceva nu e bine... i-am spus lui Skip. Hard-urile alea lucrau cam mult si la naiba nu era prima oara cand jucam. Niciodata nu lucrasera asa mult in contunuu... ce-o fi fost? Conexiunea la internet era pornita...[aprinde ultima tigara] sa vedem ce putea fi pe calea asta...
Nimic... temporarele-s goale... ultimu site a fost vizitat la 18:34 deci inainte sa vina gunoaiele alea... sa vad ce-o fi fost cu jocu`...verific salvarile...
- Skid! Prinde-ti tutunu...
- Ce dracu` faci? Termina odata cu fazele astea, n-am chef acuma!!
- Ok ok! Ce-i cu tine?
- Cacatii aia pun ceva la cale... si n-am chef sa fiu eu cobaiu` lor!
- Ai gasit ceva pana acuma?
- Nu... acum verific meciu` sa vad ce naiba lucrau asa hard-urile...
- Poate au modificat rezolutia sau ceva legat de detalii... nu-s cele mai tari calculatoare in sala, stii bine, si mai stii ca aia is obijnuiti sa joace cu totu` la maxim...
- Nu puteau sa modifice nimic, eu am fost server si am blocat....
- Ce-i?... Skid?...
- Hai aici si fi atent un pic...
- Ce...
- Taci si urmareste imaginea!
- Ok, deci acum vedem ce a vazut Bonebag si Silk... care-i faza? Nu e...
[deodata] : - CE??!!
- Aia-s fraieri!! Hahaa!!
- Frank, du-te si suna-l pe Skip! Spune-i sa vina cat de repede poate, ceva nu e in regula...
De ce naiba n-au jucat ei?? Ce dracu` faceau in timp ce calculatorul juca pentru ei? Deci macar acum stiu ca faceau altceava... ce??... ce naiba faceau?
- Are telefonul inchis.
- Perfect... si asta acuma isi gaseste sa-l opreasca?
- Lasa-l ma in pace! Cine stie ce face acum? Hai sa terminam cu chestia asta ca eu vreau sa dorm....
- Ies pana la Jeff’s. Vrei sa-ti cumpar ceva?
- O cafea mare. Si un pachet de tigari.
- Ok. Skip pe unde e?
- Nu a zis nimic cand a plecat. I-am lasat un mesaj, daca ajunge pe acasa in seara asta sper sa-l citeasca. Hai odata Frank du-te dupa cafeaua aia ca am nevoie de ea.
- Merg acum. Altceva iti mai cumpar?
- Nu, doar cafea.
Ce naiba o fi fost chestia aia? Ceva nu e bine... i-am spus lui Skip. Hard-urile alea lucrau cam mult si la naiba nu era prima oara cand jucam. Niciodata nu lucrasera asa mult in contunuu... ce-o fi fost? Conexiunea la internet era pornita...[aprinde ultima tigara] sa vedem ce putea fi pe calea asta...
Nimic... temporarele-s goale... ultimu site a fost vizitat la 18:34 deci inainte sa vina gunoaiele alea... sa vad ce-o fi fost cu jocu`...verific salvarile...
- Skid! Prinde-ti tutunu...
- Ce dracu` faci? Termina odata cu fazele astea, n-am chef acuma!!
- Ok ok! Ce-i cu tine?
- Cacatii aia pun ceva la cale... si n-am chef sa fiu eu cobaiu` lor!
- Ai gasit ceva pana acuma?
- Nu... acum verific meciu` sa vad ce naiba lucrau asa hard-urile...
- Poate au modificat rezolutia sau ceva legat de detalii... nu-s cele mai tari calculatoare in sala, stii bine, si mai stii ca aia is obijnuiti sa joace cu totu` la maxim...
- Nu puteau sa modifice nimic, eu am fost server si am blocat....
- Ce-i?... Skid?...
- Hai aici si fi atent un pic...
- Ce...
- Taci si urmareste imaginea!
- Ok, deci acum vedem ce a vazut Bonebag si Silk... care-i faza? Nu e...
[deodata] : - CE??!!
- Aia-s fraieri!! Hahaa!!
- Frank, du-te si suna-l pe Skip! Spune-i sa vina cat de repede poate, ceva nu e in regula...
De ce naiba n-au jucat ei?? Ce dracu` faceau in timp ce calculatorul juca pentru ei? Deci macar acum stiu ca faceau altceava... ce??... ce naiba faceau?
- Are telefonul inchis.
- Perfect... si asta acuma isi gaseste sa-l opreasca?
- Lasa-l ma in pace! Cine stie ce face acum? Hai sa terminam cu chestia asta ca eu vreau sa dorm....
Gânduri de criză
Atitudinea asta tâmpită nu pot să o înţeleg. E criză frate, gata, toţi îs de cacao, n-ai ce-i face. Dăm vina în stânga şi în dreapta pe cine sau pe ce apucăm pentru că, deh, e România şi e de căcat. De ce ne e atât de simplu să blamăm orice şi să ne victimizăm în toată tâmpenia noastră?
Din umilele mele cunoştinţe de cultură generală ştiu că o economie sănătoasă e una în care banii circulă (dacă greşesc să dea careva cu roşii). Atunci, de ce naiba toti se cacă pe ei şi nu este nimeni care să explice asta prin mass-media? Ca tot omu` să înţeleagă că nu e bine să iţi ţii banu] la ciorap ci să cumperi, să consumi, ca ăla ce produce să aive bani să mai producă, să circule naibii banii nu să mucegăiască la ciorap! Suntem chiar aşa de dependenţi de ştirile de la ora 5 cu toate măgăriile alea că nu mai putem fără ele si fără să ne victimizăm?
AAALLOOOOOOO!!!! Este cineva mai răsărit la minte în ţara asta sa facă ceva?
Din umilele mele cunoştinţe de cultură generală ştiu că o economie sănătoasă e una în care banii circulă (dacă greşesc să dea careva cu roşii). Atunci, de ce naiba toti se cacă pe ei şi nu este nimeni care să explice asta prin mass-media? Ca tot omu` să înţeleagă că nu e bine să iţi ţii banu] la ciorap ci să cumperi, să consumi, ca ăla ce produce să aive bani să mai producă, să circule naibii banii nu să mucegăiască la ciorap! Suntem chiar aşa de dependenţi de ştirile de la ora 5 cu toate măgăriile alea că nu mai putem fără ele si fără să ne victimizăm?
AAALLOOOOOOO!!!! Este cineva mai răsărit la minte în ţara asta sa facă ceva?
vineri, 20 martie 2009
Leapşa
De la R.R
1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
Puterea de înţelegere. (sunt un fel de super erou)
2. Primul film care îţi vine în minte acum?
Transformers.
3. Ce ai desenat ultima oară (pe hartie, nu în paint)?
Schiţe de logo-uri, habar n-am care a fost ultimul...
4. De câte ori ai spus “te urăsc” până acum?
N-am spus nimănui în faţă cuvintele alea.
5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
Greuceanu. V-am spus ca sunt un fel de super erou :D
6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
Binişor. Câteodată mă enervez dar dupa ce mă înjur îmi trece.
7. Daca ar fi sa scrii o carte… ce titlu ar avea?
Hmm.. culmea e că am început aşa ceva şi nu are titlu încă.
8. Descrie în trei cuvinte o persoană pe care încă nu ai cunoscut-o.
copite coarne coadă
9. Continuă propoziţia:
Azi, încă adormit(ă), m-am trezit visând la… bubu :D
Bun. Acum, dau mai departe la: 99 red balloons, marius, gabi, emili. Comentaţi aici când v-aţi lepşuit :)
1. Care e singurul lucru pe care nu ai vrea să-l schimbi niciodată la tine?
Puterea de înţelegere. (sunt un fel de super erou)
2. Primul film care îţi vine în minte acum?
Transformers.
3. Ce ai desenat ultima oară (pe hartie, nu în paint)?
Schiţe de logo-uri, habar n-am care a fost ultimul...
4. De câte ori ai spus “te urăsc” până acum?
N-am spus nimănui în faţă cuvintele alea.
5. Cu ce personaj din literatură te identifici?
Greuceanu. V-am spus ca sunt un fel de super erou :D
6. Cât de bine te înţelegi cu tine?
Binişor. Câteodată mă enervez dar dupa ce mă înjur îmi trece.
7. Daca ar fi sa scrii o carte… ce titlu ar avea?
Hmm.. culmea e că am început aşa ceva şi nu are titlu încă.
8. Descrie în trei cuvinte o persoană pe care încă nu ai cunoscut-o.
copite coarne coadă
9. Continuă propoziţia:
Azi, încă adormit(ă), m-am trezit visând la… bubu :D
Bun. Acum, dau mai departe la: 99 red balloons, marius, gabi, emili. Comentaţi aici când v-aţi lepşuit :)
joi, 19 martie 2009
Şi uite-aşa ne ducem pe p#|a
Că foarte frumos ne explică nenea cu cafeaua.
http://cafeina.ro/the-end-of-capitalism-as-we-know-it/
http://cafeina.ro/the-end-of-capitalism-as-we-know-it/
miercuri, 18 martie 2009
WoW Landscapes
Pot să număr multe activităţi cu care-mi ocup timpul. De la somn (HA!), fotografie, web design, logo design, chitară până la WoW şi tir cu arcul.
Asculta mai multe audio Muzica
Aşa că am început o serie de screenshot-uri din WoW, combinînd două hobby-uri de-ale mele: World of Warcraft şi fotografia.
World of Warcraft Landscapes no.01
Thousand Needles Twilight
By adrianp at 2009-03-03
Asculta mai multe audio Muzica
Aşa că am început o serie de screenshot-uri din WoW, combinînd două hobby-uri de-ale mele: World of Warcraft şi fotografia.
World of Warcraft Landscapes no.01
Thousand Needles Twilight
By adrianp at 2009-03-03
push2play 0.1.4
[love is in the air]
4
Am jucat vreo doua ore in continuu. In timpul asta Frank si Skid au zis de cateva ori ca aud ceva sunete ciudate. Nu i-am bagat in seama, eram prea concentrat sa uit de tot si sa ma relaxez jucand. Deodata incepe sa danseze monitorul in fata mea. Bruiaje de la telefonul mobil, preferam sa nu auda toti cand imi suna telefonul asa ca il puneam aproape de monitor. Primisem un mesaj. Ma ridic, aprind o tigara si citesc: “ma intorc in oras. sper ca esti acasa in seara asta”. Era Chris. Ne-am despartit acum cateva luni cand a plecat sa lucreze in alt oras. Ne-am certat, insa nu am reusit sa trecem peste ce-a fost intre noi. Asa ca am inceput sa ne trimitem mesaje ori de cate ori simteam nevoia. Oare de ce se intoarce acum?
- Ma Skip! Joci sau ce naiba?
- Auzi Bonebag, mi-a fost destul cat te-am facut de ras in seara asta. Sau iti place sa pierzi in toata puterea cuvantului? m-am pus din nou in fata calculatorului si am continuat sa-l fac de ras pe ametitu` ala. Se pare ca nu era in cele mai bune zile ale lui.
Dupa inca un sfert de ora am lasat-o balta. Adversarii nostrii au plecat si a ramas sa terminam alta data jocul. De data asta se pare ca in afara de Nick si inca vreo doi toti au avut o zi proasta. Dupa ce ca erau si mai multi decat noi, scorul era cam mult in favoarea noastra. Skid a plecat grabit, Frank a intrat in camera sa se joace cu noile jucarii cumparate de Dan iar eu si Teddy am pornit spre casa. L-am lasat in fata blocului unde locuia si am plecat spre gara sa vad la cat ajunge trenul cu care urma sa vina Chris. Ploua linistit, fara rafaieli puternice sau vant. Muzica se auzea molcom din boxe... drumul parea invaluit intr-o mantie stralucitoare plina cu luminite rosii si galbene de la masini sau verdele semafoarelor si a reclamelor de la farmacii... muzica combinata cu imaginile din fata mea pareau sa fie desprinse dintr-o poveste cu copii mici.
avril lavigne - my world
Asculta mai multe audio Muzica »
Rauri de culori curgand pe asfalt, amestecate de rotile masinilor ce calcau desenele si imprastiau culorile care reveneau intr-un mod magic in pozitiile initiale dupa ce protestau facand bulbuci, dand din nou viata tabloului ce tocmai fusese deranjat.
Am ajuns pe la 23:10 la gara. Se pare ca trenul cu care a venit Chris tocmai parasea statia. Am coborat din masina sa o caut prin gara... doar nu plecase prin ploaie spre apartamentul meu. Bag mana in buzunar sa mai scot o tigara. La dracu`. Nu mai am nici tigari. Pornesc spre boutique-ul garii sa-mi iau un pachet cand aud doua beep-uri... mesaj!... scot telefonu` si citesc: “imi deschizi te rog usa?” perfect... deja era acolo.
Imi cumpar un pachet de tigari si o sticla de suc, apoi ma intorc la masina. Aprind o tigara si incep sa scriu un mesaj pentru Chris: "n-am auzit cand ai sunat la usa, dormeam. vin imediat :)" . Inchid portiera si pornesc motorul, pornind spre cartierul in care era apartamentul meu. Imi da apel Chris, cred ca nu mai avea rabdare si sincer o intelegeam. Nici eu n-as mai fi avut dupa ce asteptam atat.
Dupa ce am pus masina in garaj am observat o silueta la intrarea in bloc. Am aruncat tigara si am auzit sfaraitul cand a atins apa din balta... lasase un ecou in mintea mea. Deja-vu? Cand plecase era o zi ploioasa de aprilie iar cand am venit s-o conduc spre gara statea exact in acelasi loc. Asta se intampla demult... atat de demult mi se parea ca se intamplase totul, dar in acelasi timp amintirile erau proaspete in mintea mea. Ma apropii... se intoarce spre mine si ma priveste in ochi... Doamne ce dor mi-a fost de ochii aceia caprui, de privirea ei care totdeauna ma lasa fara cuvinte...si-a dat jos gluga si am observat ca avea parul ud... statea in fata usii de la intrarea din bloc ca o pisica plouata ce mieuna si cerea un pic de atentie... imi era frica sa ma apropii... daca nu ma observase deja cred ca eram in stare sa ma intorc si sa fug. Intotdeuna Chris avea efectul asta pentru mine... parca eram un copil de liceu iar...
- Buna Andy, imi pare bine sa te revad...[zambeste dulce]
- Buna Christine... trec pe langa ea, iau in brate bagajele si incep sa urc scarile.
Intram in apartament... asez bagajele in hol, pornesc muzica si apoi duc bagajele in camera.
Aud cum intra in baie si porneste apa de la dus. Iau pe mine niste haine mai lejere si merg in bucatarie. Incep sa fac un pic de ordine, totusi n-a fost o fata in casa de sase luni... si se vedea... bucataria era un dezastru total... am decis sa las totul pentru a doua zi, nici macar biscuiti nu mai aveam... Doamne ce jalnic sunt... iau o geaca in spate si cobor pana la colt sa cumpar cate ceva de mancare. Cand ma intorc valizele erau in sufragerie, goale... in bucatarie mirosea a cicolata calda si mireasma invaluia usor tot apartamentul... intru in sufragerie... Chris statea pe canapea infofolita cu un prosop mare si avea o cana cu ciocolata aburind in mana.
- N-am gasit biscuitii...
- Nu mai aveam... scot biscuitii de sub geaca si ii pun pe masa. Am coborat sa cumpar..
[o clipa de pauza...]
[deodata] : - Scuze ca...
- Ce mai faci?...
[zambesc amandoi]
- Ok, zi tu primul...
- Scuze ca n-am zis nimic mai inainte...
- Nu-i nimic, stii ca nu e nevoie de cuvinte de multe ori [zambeste]
- Pai n-am facut mare lucru de cand ai plecat. Mai mult pe la altii am dormit decat acasa... toata vara am lucrat la editura... si... cam atat...
- Imi pare rau ca a trebuit sa ne certam atunci... e randul meu sa-mi cer scuze. Scoate un CD dintr-o geanta si mi-l intinde. E intr-o carcasa transparenta, fara nimic scris.
- Vechile obiceiuri nu se uita...
[zambesc amandoi]
Ma ridic si pun cd-ul in drive. Imi atrage atentia o casuta cu un scris clipind: “you have mail!”. N-am chef acum... dimineata am timp, e sambata... Ma asez inapoi langa Chris. Doamne mi-am pierdut toate cuvintele....
[pauza deocamdata]
4
Am jucat vreo doua ore in continuu. In timpul asta Frank si Skid au zis de cateva ori ca aud ceva sunete ciudate. Nu i-am bagat in seama, eram prea concentrat sa uit de tot si sa ma relaxez jucand. Deodata incepe sa danseze monitorul in fata mea. Bruiaje de la telefonul mobil, preferam sa nu auda toti cand imi suna telefonul asa ca il puneam aproape de monitor. Primisem un mesaj. Ma ridic, aprind o tigara si citesc: “ma intorc in oras. sper ca esti acasa in seara asta”. Era Chris. Ne-am despartit acum cateva luni cand a plecat sa lucreze in alt oras. Ne-am certat, insa nu am reusit sa trecem peste ce-a fost intre noi. Asa ca am inceput sa ne trimitem mesaje ori de cate ori simteam nevoia. Oare de ce se intoarce acum?
- Ma Skip! Joci sau ce naiba?
- Auzi Bonebag, mi-a fost destul cat te-am facut de ras in seara asta. Sau iti place sa pierzi in toata puterea cuvantului? m-am pus din nou in fata calculatorului si am continuat sa-l fac de ras pe ametitu` ala. Se pare ca nu era in cele mai bune zile ale lui.
Dupa inca un sfert de ora am lasat-o balta. Adversarii nostrii au plecat si a ramas sa terminam alta data jocul. De data asta se pare ca in afara de Nick si inca vreo doi toti au avut o zi proasta. Dupa ce ca erau si mai multi decat noi, scorul era cam mult in favoarea noastra. Skid a plecat grabit, Frank a intrat in camera sa se joace cu noile jucarii cumparate de Dan iar eu si Teddy am pornit spre casa. L-am lasat in fata blocului unde locuia si am plecat spre gara sa vad la cat ajunge trenul cu care urma sa vina Chris. Ploua linistit, fara rafaieli puternice sau vant. Muzica se auzea molcom din boxe... drumul parea invaluit intr-o mantie stralucitoare plina cu luminite rosii si galbene de la masini sau verdele semafoarelor si a reclamelor de la farmacii... muzica combinata cu imaginile din fata mea pareau sa fie desprinse dintr-o poveste cu copii mici.
avril lavigne - my world
Asculta mai multe audio Muzica »
Rauri de culori curgand pe asfalt, amestecate de rotile masinilor ce calcau desenele si imprastiau culorile care reveneau intr-un mod magic in pozitiile initiale dupa ce protestau facand bulbuci, dand din nou viata tabloului ce tocmai fusese deranjat.
Am ajuns pe la 23:10 la gara. Se pare ca trenul cu care a venit Chris tocmai parasea statia. Am coborat din masina sa o caut prin gara... doar nu plecase prin ploaie spre apartamentul meu. Bag mana in buzunar sa mai scot o tigara. La dracu`. Nu mai am nici tigari. Pornesc spre boutique-ul garii sa-mi iau un pachet cand aud doua beep-uri... mesaj!... scot telefonu` si citesc: “imi deschizi te rog usa?” perfect... deja era acolo.
Imi cumpar un pachet de tigari si o sticla de suc, apoi ma intorc la masina. Aprind o tigara si incep sa scriu un mesaj pentru Chris: "n-am auzit cand ai sunat la usa, dormeam. vin imediat :)" . Inchid portiera si pornesc motorul, pornind spre cartierul in care era apartamentul meu. Imi da apel Chris, cred ca nu mai avea rabdare si sincer o intelegeam. Nici eu n-as mai fi avut dupa ce asteptam atat.
Dupa ce am pus masina in garaj am observat o silueta la intrarea in bloc. Am aruncat tigara si am auzit sfaraitul cand a atins apa din balta... lasase un ecou in mintea mea. Deja-vu? Cand plecase era o zi ploioasa de aprilie iar cand am venit s-o conduc spre gara statea exact in acelasi loc. Asta se intampla demult... atat de demult mi se parea ca se intamplase totul, dar in acelasi timp amintirile erau proaspete in mintea mea. Ma apropii... se intoarce spre mine si ma priveste in ochi... Doamne ce dor mi-a fost de ochii aceia caprui, de privirea ei care totdeauna ma lasa fara cuvinte...si-a dat jos gluga si am observat ca avea parul ud... statea in fata usii de la intrarea din bloc ca o pisica plouata ce mieuna si cerea un pic de atentie... imi era frica sa ma apropii... daca nu ma observase deja cred ca eram in stare sa ma intorc si sa fug. Intotdeuna Chris avea efectul asta pentru mine... parca eram un copil de liceu iar...
- Buna Andy, imi pare bine sa te revad...[zambeste dulce]
- Buna Christine... trec pe langa ea, iau in brate bagajele si incep sa urc scarile.
Intram in apartament... asez bagajele in hol, pornesc muzica si apoi duc bagajele in camera.
Aud cum intra in baie si porneste apa de la dus. Iau pe mine niste haine mai lejere si merg in bucatarie. Incep sa fac un pic de ordine, totusi n-a fost o fata in casa de sase luni... si se vedea... bucataria era un dezastru total... am decis sa las totul pentru a doua zi, nici macar biscuiti nu mai aveam... Doamne ce jalnic sunt... iau o geaca in spate si cobor pana la colt sa cumpar cate ceva de mancare. Cand ma intorc valizele erau in sufragerie, goale... in bucatarie mirosea a cicolata calda si mireasma invaluia usor tot apartamentul... intru in sufragerie... Chris statea pe canapea infofolita cu un prosop mare si avea o cana cu ciocolata aburind in mana.
- N-am gasit biscuitii...
- Nu mai aveam... scot biscuitii de sub geaca si ii pun pe masa. Am coborat sa cumpar..
[o clipa de pauza...]
[deodata] : - Scuze ca...
- Ce mai faci?...
[zambesc amandoi]
- Ok, zi tu primul...
- Scuze ca n-am zis nimic mai inainte...
- Nu-i nimic, stii ca nu e nevoie de cuvinte de multe ori [zambeste]
- Pai n-am facut mare lucru de cand ai plecat. Mai mult pe la altii am dormit decat acasa... toata vara am lucrat la editura... si... cam atat...
- Imi pare rau ca a trebuit sa ne certam atunci... e randul meu sa-mi cer scuze. Scoate un CD dintr-o geanta si mi-l intinde. E intr-o carcasa transparenta, fara nimic scris.
- Vechile obiceiuri nu se uita...
[zambesc amandoi]
Ma ridic si pun cd-ul in drive. Imi atrage atentia o casuta cu un scris clipind: “you have mail!”. N-am chef acum... dimineata am timp, e sambata... Ma asez inapoi langa Chris. Doamne mi-am pierdut toate cuvintele....
[pauza deocamdata]
vineri, 13 martie 2009
push2play 0.1.3
nota: acum ca recitesc dupa cativa ani, imi vine sa sterg si sa rescriu o gramada.. icsule, remember? :) PS: o bucata mai mare acum, sa ai de citit pana luni.
Din momentul in care am urcat pe autostrada, pornind pe vesnicul drum spre locurile unde ne petreceam timpul liber, nici un cuvant n-a fost rostit. Eram amandoi prea obositi ca sa facem comentarii fara rost sau sa deschidem un subiect de conversatie. Am deschis geamul si vantul isi facea de cap prin masina. La radio se pare ca dadeau doar piese de acum cativa ani
avril lavigne - nobody's fool
Asculta mai multe audio Muzica »
pe care nu le auzisem de mult si care ma faceau sa simt un fior placut urcand pe sira spinarii. Parca se contopeau toate: muzica, natura, amintirile. Ma simteam ciudat, parca uitasem sentimentul asta placut, care-l simti ori de cate ori iti place tot ce e in jurul tau.
Opresc in fata unei cladiri de la marginea centrului, cu o reclama deasupra intrarii: “push2play”. Aici se distrug neuroni si nu numai. In general neuroni...
Noi eram obsedati de jocuri pe calculator. Cred ca ma jucam si in cea mai departata amintire ce-o am despre mine. Apoi, parca peste noapte, totul a devenit o industrie... toti faceau jocuri iar noi ne drogam cu ele. Poate e spus prea mult "ne drogam", dar era un mic refugiu pentru noi. Placerea sa-ti "impusti" prietenii la un meci in retea, pur si simplu jocul ne atragea, ne facea sa traim in lumea aceea din monitor ca sa mai schimbam din cand in cand atmosfera. Apoi a aparut noua generatie. Mult mai realiste, insa si cerintele erau mult mai mari. De aici la urmatourl nivel nu era mult, adica daca mai achizitionai lichidul ala injectabil si o casca virtuala puteai spune ca ai "intrat" in joc. Achizitia putea fi periculoasa. Un miligram in plus si-ti ardeai creierul, careva miligrame in minus si nu simteai diferenta. Partea buna, daca se poate spune ca era o parte buna, era faptul ca nu producea dependenta. Cei care ajungeau la spital erau aceia care inainte sa-si cantareasca doza acumulau prea mult alcool in sange si, normal, greseau. Nu era mare filosofie cu toata treaba asta. Nano-robotii din ser stimulau neuronii, astfel senzatia de realism era mai mare.
Deschid usa deasupra careia statea reclama albastra a salii. Primul lucru arunc cateva priviri prin sala, cateva calculatoare stateau in stand-by, iar la restul se auzea clipocitul monoton al tastaturilor. Il salut pe patron, si dau sa cobor mai departe in camera in care stateam noi de obicei. Cum deschid usa ma loveste muzica (annihilator - crystal ann) si un nor inecacios de fum de tigara.
- Mai aerisiti mai camera asta! n-am venit aici sa pun salam la afumat!
- Salut Skip! [zambeste]
- Salut Frankie. Nu l-ai vazut cumva pe Skid? Am ceva de vorbit cu el.
- Vezi poate il gasesti pe net. Dan e aici. Zicea ca aveti ceva de discutat.
- A! Bun... bine ca l-am gasit... Tu vii diseara?
- Nu... Nu vreau sa ajung acas` cu oasele in buzunar.
- Hey! Nu o sa se ajunga acolo. Sunt doar jocuri, doar nu-s atat de prosti sa faca scandal pentru nimic.
- Am auzit ca vin si aia din Under. Sincer, nu am chef de asa ceva...
- Tu sa fii aici la 8 fara zece. Sa nu-ti para rau... [zambesc]
- Ok... [zambeste si el]
Ted se aseza la un calculator, iar eu ies afara sa imi cumpar tigari. Cand ma intorc, observ un tip care statea in colt cu ochii-n monitor-ul meu. Blond... par lung... Imbracat in niste haine largi, de un albastru inchis, cu niste non-sense-uri pe maneci. Batea ceva la tastatura. Ma apropii de el si aud in casti un ritm metalic, infundat.
Orgy - Blue monday
Asculta mai multe audio Muzica »
M-a observat:
- Ce face clasa muncitoare? Mai ai ceva sange in alcoolu` ala? Aaa scuze... vroiam sa zic alcool in sange... [zambeste]
- Mda... salut si tie Skid...
- Azi-noapte am incercat o chestie noua. Se pare ca daca iti blochezi port-urile oricum este o cale de a intra.
- Hai expertule, explica-mi...
- Ok, asculta aici! Ala care vrea conexiunea trebuie sa scaneze toate port-urile. Asta o stim cu toti, mai ales faptu` ca au aparut prostiilea alea pentru protectie pe piata care pot bloca toate port-urile. O modalitate sa treci ar fi sa trimiti constant ping-uri. Prostia aia le inghite ca tu sa nu ai nici o posibila informatie despre ip, dar daca trimiti pe rand prin fiecare port ping-uri, la un moment dat te reantorci brusc la unul dintre porturile scanate chiar la inceputul...
- Mai incet! Mai cum iti mai mere` melitza!! Da-mi o tigara.
- Poftim. Si taci din gura ca s-ar putea sa scoatem ceva bani pe chestia asta. Sa-mi dau seama exact cum merge treaga si trimitem un mail cu solutia la astia cu antivirusu` lor sa le aratam ca se poate intra. Sa vedem daca ne multumesc in vreun fel. Acum asculta: trimiti din nou la primele port-uti cate un ping plus un pachet. Cacatu` ala de antivirus cu tot cu protectia lui externa are nevoie de ceva timp cat sa se intoarca la port-urile alea si ping-ul e oprit, pachetul intra, iar tu tocmai te-ai ales cu un gandac mare si urat ca o zi de luni.
Trag inca un fum din tigara si ma uit in ochii lui Skid:
- Ti-am mai zis ca nu esti prost asa-i?
- Dragul meu... [zambeste] la cati bani o sa avem daca e adevarat ce spun poti sa ma faci cat de prost vrei ca o sa ma doara la 3 state distanta!
[radem amandoi]
- Ok, Dan e p`aci?
- Vine imediat.
- Ia si pentru mine o bere daca ai ceva bani, iti platesc diseara.
- Fie... ma intorc imediat.
Isi prinse parul in coada, lua geaca si iesi din camera. Ma asez in fata unui calculator si pornesc muzica. Programul alege la intamplare o piesa si eu dau volum, ritmul umpland camera.
System of a Down - Aerials
Asculta mai multe audio Muzica »
Dupa cateva secunde aud zgomot la usa. Cineva intrase. Un tip cam la 20-21 de ani, cu par brunet, imbracat intr-o geaca gri cu o reclama pe spate. Parca vroia sa evite privirile...
- Dan?
- Salut Skip! Te-am cautat...
- Da, stiu mi-a spus Frankie. Cum ramane cu asa-zisul meci de diseara? Pana la urma ramai si tu?
- Nu stiu ce sa fac. Am primit pana la urma vesti de la astia cu programarea. Bynk-Soft.
- Vorbesti serios?? Bravo! Dar nu inteleg de ce nu poti ramane?
- Trebuie sa plec la 5:30. In fine, hai sa bem ceva... sper ca nu te deranjeaza ca am deranjat un pic muzica pe PC-u` tau...
- Ei lasa! Nu muzica aia era importanta.. ma bucur pentru tine Dan. Sper sa nu uiti ca ai prieteni dupa ce ajungi acolo sus.
- Nu cred ca am sa pot. M-am gandit si la voi in schimb... din banii ce i-am primit ca avans v-am luat pentru astea trei scule cate un sistem de protectie extern.
- Ce-ai facut? esti nebun... cred ca au costst o avere!!! Chiar nu trebuia sa faci asta...[zambesc] Stii cum e Frankie mai paranoic... si oricum la cat de mult au lucrat la fortareata asta nu cred ca aveam nevoie.
- Atunci ce zici de asta?
Nu termina bine de spus ce avea de spus si imi arata trei sisteme de nano infuzie gata montate. Apare Skid cu 2 beri in mana. Imi intinde una mie si una lui Dan, apoi imi face semnn ca avem de vorbit. La dracu` de ce n-a zis-o tare? Era doar Dan in camera...
- Eu am plecat, ne vedem diseara Skip. Salut Dane!
- Salut Skid.
- Ne vedem diseara!
Inchide usa cam zgomotos. Il inteleg ca nu-i place moaca lui Dan. Niciodata nu i-a placut, dar asta nu inseamna ca trebuie sa se poarte de cacat chiar si cu Dan de fata...
- Sunt ceva mai bune decat cele de pe piata. Sper numai sa nu va bagati in cacat cu ajutorul lor.
Nu aveam cuvinte. Cati bani a primit oare? Doar o prostie din aia cu acele si seru` costa mai mult decat toate cele din clubul de deasupra. Plus protectile alea... iti cumparai inca un PC din banii pe chestia aia. Si nu orice PC.
Am urcat inapoi in club, l-am luat pe Teddy si am pornit spre bar.
Pe la 7 ne-am intors la club. Era gol. Ne-am asezat fiecare la trebusoara lui si ii asteptam pe ceilalti sa apara. Trebuia sa apara Nick si gasca lui. Trebuia sa se faca vazut si Frankie. Am inceput sa jucam ceva... asa, sa mai umplem timpul, altceva mai interesant nu se arata de facut.
3
Pe la 7:40 incepea sa se umple sala de persoane mai mult sau mai putin dornice de distractie digitala. Mai lipsea Frank. Unde naiba era? Ma uit la Skid si primesc o privire de “hai-dracu-afara-sa-vorbim-ceva”. Aprind o tigara.
- Noi lipsim 5 minute, iesim la o tigara.
Nimic. Toti erau cu ochii-n monitoare si urechile in casti. Imi face semn Nick ca e ok. Iesim din club si apuc sa vad fata lui Skid avand o expresie ciudata.
- Astia pun ceva la cale.
- Ce? intreb. La naiba hai sa nu mai fim paranoici. N-au fost ei aia cu jafu` din centru. Ce mama dracului, ii cunoastem de cand eram copii, nu cred sa isi faca treburi din astea murdare cu noi!
- Nu e vorba numai despre asta. Ai vazut ce a cumparat Dan pentru noi?
- Da... si ce are-a face asta cu...
- Ma omule! Inteleg ca l-am ajutat cu firewall-u` ala da chestiile alea valoreaza o avere!! Te gandesti un pic cati bani a primit ca avans! A-v-a-n-s! Daca si-a permis sa ne cumpere noua toate alea? Mie ceva nu-mi miroase a bine.
- Ce nu-ti miroase a bine? Recunosc ca l-au platit cam mult dar asta nu inseamna ca e ceva rau in chestia asta.
- Oricum, la noapte am ceva de incercat si daca e asa cum ma gandesc eu ca ar fi, atunci e un cacat mare si pute rau de tot.
A intrat inapoi in club. Ceva trebuie sa fie aici... la naiba eu nu castig in cinci luni destul cat sa imi cumpar sistemele alea pentru un singur calculator si Dan a primit ca avans ca a acceptat slujba atatia bani cat sa ne faca noua niste capricii care totusi costa destul de mult.
M-am asezat pe treptele de la intrarea din club sa-mi termin tigara. Cerul era din nou acoperit de nori negri, deci nu mai avea mult pana sa inceapa din nou ploaia. Soarele se apropia incet de locul unde urma sa se ascunda si umplea totul in jur cu o lumina portocalie, un portocaliu atat de puternic de ti se parea ca are gust de portocala. Era o imagine ce nu o vezi in fiecare seara. Norii umpleau cerul, dar lasau la asfintit o portita atat cat soarele sa poata mangaia pamantul cu ultimele sale raze. Asfaltul era aproape uscat, mai erau balti din loc in loc si lumina soarelui se juca reflectandu-se din balti pe cladirea din fata mea, unduindu-si razele pe fatada cladirii care parca juca rolul de ecran pentru o petrecere a luminior. Am cazut iar prada gandurilor. In ce probleme si-o fi bagat curu` Dan?... urmaream in continuare jocul de lumini portocalii din fata mea. Deodata luminile incepura sa fuga repede printre balcoane si geamuri. Am tresarit. Ma uit in dreapta si il vad pe Frankie aparand de dupa colt.
- Deci te-ai gandit sa vii totusi.
- Nu puteam sa va las sa va distrati fara mine, nu? Haide sa ne distram un pic!
M-am ridicat. Frank a intrat inaintea mea in club si inainte sa fac ultimii pasi spre incapere am observat primii picuri de ploaie lovindu-se de asfalt. Soarele si-a adunat luminile de pe strada si a plecat in treaba lui lasand totul pe mana luminilor din oras. Parea ca va ploua o vreme... ceva nu era bine, parca si natura o prevestea.
[luni mai departe...]
Din momentul in care am urcat pe autostrada, pornind pe vesnicul drum spre locurile unde ne petreceam timpul liber, nici un cuvant n-a fost rostit. Eram amandoi prea obositi ca sa facem comentarii fara rost sau sa deschidem un subiect de conversatie. Am deschis geamul si vantul isi facea de cap prin masina. La radio se pare ca dadeau doar piese de acum cativa ani
avril lavigne - nobody's fool
Asculta mai multe audio Muzica »
pe care nu le auzisem de mult si care ma faceau sa simt un fior placut urcand pe sira spinarii. Parca se contopeau toate: muzica, natura, amintirile. Ma simteam ciudat, parca uitasem sentimentul asta placut, care-l simti ori de cate ori iti place tot ce e in jurul tau.
Opresc in fata unei cladiri de la marginea centrului, cu o reclama deasupra intrarii: “push2play”. Aici se distrug neuroni si nu numai. In general neuroni...
Noi eram obsedati de jocuri pe calculator. Cred ca ma jucam si in cea mai departata amintire ce-o am despre mine. Apoi, parca peste noapte, totul a devenit o industrie... toti faceau jocuri iar noi ne drogam cu ele. Poate e spus prea mult "ne drogam", dar era un mic refugiu pentru noi. Placerea sa-ti "impusti" prietenii la un meci in retea, pur si simplu jocul ne atragea, ne facea sa traim in lumea aceea din monitor ca sa mai schimbam din cand in cand atmosfera. Apoi a aparut noua generatie. Mult mai realiste, insa si cerintele erau mult mai mari. De aici la urmatourl nivel nu era mult, adica daca mai achizitionai lichidul ala injectabil si o casca virtuala puteai spune ca ai "intrat" in joc. Achizitia putea fi periculoasa. Un miligram in plus si-ti ardeai creierul, careva miligrame in minus si nu simteai diferenta. Partea buna, daca se poate spune ca era o parte buna, era faptul ca nu producea dependenta. Cei care ajungeau la spital erau aceia care inainte sa-si cantareasca doza acumulau prea mult alcool in sange si, normal, greseau. Nu era mare filosofie cu toata treaba asta. Nano-robotii din ser stimulau neuronii, astfel senzatia de realism era mai mare.
Deschid usa deasupra careia statea reclama albastra a salii. Primul lucru arunc cateva priviri prin sala, cateva calculatoare stateau in stand-by, iar la restul se auzea clipocitul monoton al tastaturilor. Il salut pe patron, si dau sa cobor mai departe in camera in care stateam noi de obicei. Cum deschid usa ma loveste muzica (annihilator - crystal ann) si un nor inecacios de fum de tigara.
- Mai aerisiti mai camera asta! n-am venit aici sa pun salam la afumat!
- Salut Skip! [zambeste]
- Salut Frankie. Nu l-ai vazut cumva pe Skid? Am ceva de vorbit cu el.
- Vezi poate il gasesti pe net. Dan e aici. Zicea ca aveti ceva de discutat.
- A! Bun... bine ca l-am gasit... Tu vii diseara?
- Nu... Nu vreau sa ajung acas` cu oasele in buzunar.
- Hey! Nu o sa se ajunga acolo. Sunt doar jocuri, doar nu-s atat de prosti sa faca scandal pentru nimic.
- Am auzit ca vin si aia din Under. Sincer, nu am chef de asa ceva...
- Tu sa fii aici la 8 fara zece. Sa nu-ti para rau... [zambesc]
- Ok... [zambeste si el]
Ted se aseza la un calculator, iar eu ies afara sa imi cumpar tigari. Cand ma intorc, observ un tip care statea in colt cu ochii-n monitor-ul meu. Blond... par lung... Imbracat in niste haine largi, de un albastru inchis, cu niste non-sense-uri pe maneci. Batea ceva la tastatura. Ma apropii de el si aud in casti un ritm metalic, infundat.
Orgy - Blue monday
Asculta mai multe audio Muzica »
M-a observat:
- Ce face clasa muncitoare? Mai ai ceva sange in alcoolu` ala? Aaa scuze... vroiam sa zic alcool in sange... [zambeste]
- Mda... salut si tie Skid...
- Azi-noapte am incercat o chestie noua. Se pare ca daca iti blochezi port-urile oricum este o cale de a intra.
- Hai expertule, explica-mi...
- Ok, asculta aici! Ala care vrea conexiunea trebuie sa scaneze toate port-urile. Asta o stim cu toti, mai ales faptu` ca au aparut prostiilea alea pentru protectie pe piata care pot bloca toate port-urile. O modalitate sa treci ar fi sa trimiti constant ping-uri. Prostia aia le inghite ca tu sa nu ai nici o posibila informatie despre ip, dar daca trimiti pe rand prin fiecare port ping-uri, la un moment dat te reantorci brusc la unul dintre porturile scanate chiar la inceputul...
- Mai incet! Mai cum iti mai mere` melitza!! Da-mi o tigara.
- Poftim. Si taci din gura ca s-ar putea sa scoatem ceva bani pe chestia asta. Sa-mi dau seama exact cum merge treaga si trimitem un mail cu solutia la astia cu antivirusu` lor sa le aratam ca se poate intra. Sa vedem daca ne multumesc in vreun fel. Acum asculta: trimiti din nou la primele port-uti cate un ping plus un pachet. Cacatu` ala de antivirus cu tot cu protectia lui externa are nevoie de ceva timp cat sa se intoarca la port-urile alea si ping-ul e oprit, pachetul intra, iar tu tocmai te-ai ales cu un gandac mare si urat ca o zi de luni.
Trag inca un fum din tigara si ma uit in ochii lui Skid:
- Ti-am mai zis ca nu esti prost asa-i?
- Dragul meu... [zambeste] la cati bani o sa avem daca e adevarat ce spun poti sa ma faci cat de prost vrei ca o sa ma doara la 3 state distanta!
[radem amandoi]
- Ok, Dan e p`aci?
- Vine imediat.
- Ia si pentru mine o bere daca ai ceva bani, iti platesc diseara.
- Fie... ma intorc imediat.
Isi prinse parul in coada, lua geaca si iesi din camera. Ma asez in fata unui calculator si pornesc muzica. Programul alege la intamplare o piesa si eu dau volum, ritmul umpland camera.
System of a Down - Aerials
Asculta mai multe audio Muzica »
Dupa cateva secunde aud zgomot la usa. Cineva intrase. Un tip cam la 20-21 de ani, cu par brunet, imbracat intr-o geaca gri cu o reclama pe spate. Parca vroia sa evite privirile...
- Dan?
- Salut Skip! Te-am cautat...
- Da, stiu mi-a spus Frankie. Cum ramane cu asa-zisul meci de diseara? Pana la urma ramai si tu?
- Nu stiu ce sa fac. Am primit pana la urma vesti de la astia cu programarea. Bynk-Soft.
- Vorbesti serios?? Bravo! Dar nu inteleg de ce nu poti ramane?
- Trebuie sa plec la 5:30. In fine, hai sa bem ceva... sper ca nu te deranjeaza ca am deranjat un pic muzica pe PC-u` tau...
- Ei lasa! Nu muzica aia era importanta.. ma bucur pentru tine Dan. Sper sa nu uiti ca ai prieteni dupa ce ajungi acolo sus.
- Nu cred ca am sa pot. M-am gandit si la voi in schimb... din banii ce i-am primit ca avans v-am luat pentru astea trei scule cate un sistem de protectie extern.
- Ce-ai facut? esti nebun... cred ca au costst o avere!!! Chiar nu trebuia sa faci asta...[zambesc] Stii cum e Frankie mai paranoic... si oricum la cat de mult au lucrat la fortareata asta nu cred ca aveam nevoie.
- Atunci ce zici de asta?
Nu termina bine de spus ce avea de spus si imi arata trei sisteme de nano infuzie gata montate. Apare Skid cu 2 beri in mana. Imi intinde una mie si una lui Dan, apoi imi face semnn ca avem de vorbit. La dracu` de ce n-a zis-o tare? Era doar Dan in camera...
- Eu am plecat, ne vedem diseara Skip. Salut Dane!
- Salut Skid.
- Ne vedem diseara!
Inchide usa cam zgomotos. Il inteleg ca nu-i place moaca lui Dan. Niciodata nu i-a placut, dar asta nu inseamna ca trebuie sa se poarte de cacat chiar si cu Dan de fata...
- Sunt ceva mai bune decat cele de pe piata. Sper numai sa nu va bagati in cacat cu ajutorul lor.
Nu aveam cuvinte. Cati bani a primit oare? Doar o prostie din aia cu acele si seru` costa mai mult decat toate cele din clubul de deasupra. Plus protectile alea... iti cumparai inca un PC din banii pe chestia aia. Si nu orice PC.
Am urcat inapoi in club, l-am luat pe Teddy si am pornit spre bar.
Pe la 7 ne-am intors la club. Era gol. Ne-am asezat fiecare la trebusoara lui si ii asteptam pe ceilalti sa apara. Trebuia sa apara Nick si gasca lui. Trebuia sa se faca vazut si Frankie. Am inceput sa jucam ceva... asa, sa mai umplem timpul, altceva mai interesant nu se arata de facut.
3
Pe la 7:40 incepea sa se umple sala de persoane mai mult sau mai putin dornice de distractie digitala. Mai lipsea Frank. Unde naiba era? Ma uit la Skid si primesc o privire de “hai-dracu-afara-sa-vorbim-ceva”. Aprind o tigara.
- Noi lipsim 5 minute, iesim la o tigara.
Nimic. Toti erau cu ochii-n monitoare si urechile in casti. Imi face semn Nick ca e ok. Iesim din club si apuc sa vad fata lui Skid avand o expresie ciudata.
- Astia pun ceva la cale.
- Ce? intreb. La naiba hai sa nu mai fim paranoici. N-au fost ei aia cu jafu` din centru. Ce mama dracului, ii cunoastem de cand eram copii, nu cred sa isi faca treburi din astea murdare cu noi!
- Nu e vorba numai despre asta. Ai vazut ce a cumparat Dan pentru noi?
- Da... si ce are-a face asta cu...
- Ma omule! Inteleg ca l-am ajutat cu firewall-u` ala da chestiile alea valoreaza o avere!! Te gandesti un pic cati bani a primit ca avans! A-v-a-n-s! Daca si-a permis sa ne cumpere noua toate alea? Mie ceva nu-mi miroase a bine.
- Ce nu-ti miroase a bine? Recunosc ca l-au platit cam mult dar asta nu inseamna ca e ceva rau in chestia asta.
- Oricum, la noapte am ceva de incercat si daca e asa cum ma gandesc eu ca ar fi, atunci e un cacat mare si pute rau de tot.
A intrat inapoi in club. Ceva trebuie sa fie aici... la naiba eu nu castig in cinci luni destul cat sa imi cumpar sistemele alea pentru un singur calculator si Dan a primit ca avans ca a acceptat slujba atatia bani cat sa ne faca noua niste capricii care totusi costa destul de mult.
M-am asezat pe treptele de la intrarea din club sa-mi termin tigara. Cerul era din nou acoperit de nori negri, deci nu mai avea mult pana sa inceapa din nou ploaia. Soarele se apropia incet de locul unde urma sa se ascunda si umplea totul in jur cu o lumina portocalie, un portocaliu atat de puternic de ti se parea ca are gust de portocala. Era o imagine ce nu o vezi in fiecare seara. Norii umpleau cerul, dar lasau la asfintit o portita atat cat soarele sa poata mangaia pamantul cu ultimele sale raze. Asfaltul era aproape uscat, mai erau balti din loc in loc si lumina soarelui se juca reflectandu-se din balti pe cladirea din fata mea, unduindu-si razele pe fatada cladirii care parca juca rolul de ecran pentru o petrecere a luminior. Am cazut iar prada gandurilor. In ce probleme si-o fi bagat curu` Dan?... urmaream in continuare jocul de lumini portocalii din fata mea. Deodata luminile incepura sa fuga repede printre balcoane si geamuri. Am tresarit. Ma uit in dreapta si il vad pe Frankie aparand de dupa colt.
- Deci te-ai gandit sa vii totusi.
- Nu puteam sa va las sa va distrati fara mine, nu? Haide sa ne distram un pic!
M-am ridicat. Frank a intrat inaintea mea in club si inainte sa fac ultimii pasi spre incapere am observat primii picuri de ploaie lovindu-se de asfalt. Soarele si-a adunat luminile de pe strada si a plecat in treaba lui lasand totul pe mana luminilor din oras. Parea ca va ploua o vreme... ceva nu era bine, parca si natura o prevestea.
[luni mai departe...]
push2play 0.1.2
- Mersi... nu stii cumva daca Dan vine diseara?
- N-a zis nimic. Da` ar face bine sa vina. Si oricum suntem patru: eu, tu, Skid si bou` de Teddy. Suntem destui sa le aratam cine face legea.
- Si ceilalti cati ai spus ca sunt?
- Sapte... dintre care doi cred ca vin doar ca sa umple tastaturile cu bale...
- Ok, deci la 8 diseara ne intalnim.. scuze ca te-am deranjat... somn usor in continuare...
- Dispari pana nu ma trezesc de tot...
Am scapat usor... cred ca era prea adormita sa se certe cu mine.
O usa trantindu-se, apoi din nou yala cea veche chinuindu-se. Cobor scarile si ma indrept spre garaj.
Cand crapa de ziua ploaia devine mai interesanta. Cladirile ude au un aspect murdar, masinile incep sa piarda din luciul ce-l au noaptea cand toate luminile se reflecta de pe metalul ud.
kreator - passage to babylon
Asculta mai multe audio Muzica »
Deschid garajul... scot masina... inchid garajul... urc din nou in masina. Un pic de muzica nu strica, am nevoie de ceva sa ma animeze un pic. Dintre niste cd-uri vechi aleg unul, il pun in aparat si-i dau play. Aparatul alege o melodie la intamplare... ma loveste un ritm de bas alert... apoi sunetul metalic al cheii ce intra in contact... motorul chinuindu-se sa isi inceapa ritmul monoton... si apoi un scartait usor de cauciuc pe asfalt umed...
N-am ascultat de mult cd-u` asta... fara sa-mi dau seama, capul mi se umplu de amintiri, imagini de demult, si doar amintindu-mi imi dadea o senzatie placuta. Mai pornesc inca o data ritmul de bas ce ma animase cu cateva minute mai devreme, in timp ce masina vuia pe autostrada care duce spre oras. Ploaia marunta se lovea de parbriz... un sunet monoton, placut, chiar dulce... dau mai tare muzica, nu vreau sa adorm la volan.
2
In sfarsit e gata. Credeam ca nu se mai termina. Mai ales dupa ce aparuse Teddy si-i spuse sefului ca nu a fost vina lui cand s-a lovit de omul acela si scapase manuscrisele. A avut noroc ca nu s-a distrus nici unul, dar a avut ceva de lucru sa le puna in ordine... totusi erau patru romane, doua a cate cinci sute de pagini, unul de sase sute si unul de aproape patru sute. Eu mi-am facut treaba azi, si camuflat de fapta lui Teddy am taiat-o fara sa-mi mai arunce sefu` replicile lui.
Ajung in parcare, urc in masina, ma uit la ceas. 4:05pm. Pornesc muzica, deschid geamul si incep sa mananc. Al trei-lea burger pe ziua de azi. Pacat ca a stat in masina de dimineata, s-a racit. Si nici pepsi-ul nu mai are gust...
In mod ciudat, s-a facut senin si chiar un pic caldut. E o zi superba de toamna... copacii ruginiti pare sa scartaie in bratele vantului ce se joaca leganandu-le ramurile. 4:15pm. La dracu... ce naiba l-o fi pus pe Teddy sa lucreze iar peste program? Tipu` asta... Teddy... nu e prea indemanatic, dar are un fel anume de a vorbi cu oamenii. Parca se lipesc toti de el. Luna trecura i-a ars sefului doua manuscrise venite de la niste clienti fideli ai editurii si care parusera a fi niste lucrari apreciabile, posibile romane de succes. A avut noroc ca erau copiile analizate, notate, gata de dus la tipografie. Dupa ce l-a certat vreo douazeci de minute, Teddy iesea din biroul sefului cu un zambet pe fata. Spuse ca l-a iertat cu conditia ca in 3 ore sa fie gata noile copii notate si analizate. Daca faceam eu greseala de a arde copiile puteam sa imi strang lucrurile si sa plec chiar din momentul acela. In schimb Teddy nu patise nimic in afara de 3 ore peste program plus un drum spre tipografie.
Acum intarzia. Ce-a putut sa faca oare? Se auzi o usa inchizandu-se, apoi sunetul unui manunchi de chei cazand pe asfalt.
- Skip!! Ma astepti inca un pic? Trebuie sa-i duc sefului cheile! Vin in cinci minute!
- Grabeste-te! Mi-e o foame de mor si nu mai am chef sa stau aici!
De cand cu o cearta cu sefu` asupra felului in care vorbeste, cand eram la editura pe Teddy nu-l auzeai spunand gram de injuratura sau cuvant ce ar putea ofensa pe cineva. Ce-mi placea mie era faptul ca in momentul in care treceam de poarta si de panoul cu firma editurii, primul lucru care il zicea era “Inca o zi de cacat in lumea magicei bude publice s-a terminat”. Era chiar nostim cand o zicea, mai ales cand iti dadeai seama ca vorbea serios.
Au mai trecut cinci minute. Teddy nimic... aprind o tigara, trag un fum... ma intind pe scaun... pornesc radioul... trag inca o data nemilos din tigara, golesc sticla de suc si astept...
- Hey... am terminat... hai sa plecam d`aici ca nu mai suport...
- Daca era sa ma iau dupa cat de mult iubesc locu` asta preferam sa nu ma nasc...
Ambalez in graba motorul masinii si pornesc spre iesirea din parcare... Teddy nu zicea nimic.. asteptam momentul....
- Magica buda publica loveste din nou! Daca ajung bogat, cu prima ocazie vin aici si ma cac pe prag la intrarea in cladire!
- Ei lasa Ted! Nu e nici chiar asa de puturoasa treaba...
- Nu pe naiba.
Am inceput sa radem... nu aveam chef sa vorbim despre slujba tocmai acum cand ziua se incheiase. Asa ca am pornit spre casa.
[da, mai este]
- N-a zis nimic. Da` ar face bine sa vina. Si oricum suntem patru: eu, tu, Skid si bou` de Teddy. Suntem destui sa le aratam cine face legea.
- Si ceilalti cati ai spus ca sunt?
- Sapte... dintre care doi cred ca vin doar ca sa umple tastaturile cu bale...
- Ok, deci la 8 diseara ne intalnim.. scuze ca te-am deranjat... somn usor in continuare...
- Dispari pana nu ma trezesc de tot...
Am scapat usor... cred ca era prea adormita sa se certe cu mine.
O usa trantindu-se, apoi din nou yala cea veche chinuindu-se. Cobor scarile si ma indrept spre garaj.
Cand crapa de ziua ploaia devine mai interesanta. Cladirile ude au un aspect murdar, masinile incep sa piarda din luciul ce-l au noaptea cand toate luminile se reflecta de pe metalul ud.
kreator - passage to babylon
Asculta mai multe audio Muzica »
Deschid garajul... scot masina... inchid garajul... urc din nou in masina. Un pic de muzica nu strica, am nevoie de ceva sa ma animeze un pic. Dintre niste cd-uri vechi aleg unul, il pun in aparat si-i dau play. Aparatul alege o melodie la intamplare... ma loveste un ritm de bas alert... apoi sunetul metalic al cheii ce intra in contact... motorul chinuindu-se sa isi inceapa ritmul monoton... si apoi un scartait usor de cauciuc pe asfalt umed...
N-am ascultat de mult cd-u` asta... fara sa-mi dau seama, capul mi se umplu de amintiri, imagini de demult, si doar amintindu-mi imi dadea o senzatie placuta. Mai pornesc inca o data ritmul de bas ce ma animase cu cateva minute mai devreme, in timp ce masina vuia pe autostrada care duce spre oras. Ploaia marunta se lovea de parbriz... un sunet monoton, placut, chiar dulce... dau mai tare muzica, nu vreau sa adorm la volan.
2
In sfarsit e gata. Credeam ca nu se mai termina. Mai ales dupa ce aparuse Teddy si-i spuse sefului ca nu a fost vina lui cand s-a lovit de omul acela si scapase manuscrisele. A avut noroc ca nu s-a distrus nici unul, dar a avut ceva de lucru sa le puna in ordine... totusi erau patru romane, doua a cate cinci sute de pagini, unul de sase sute si unul de aproape patru sute. Eu mi-am facut treaba azi, si camuflat de fapta lui Teddy am taiat-o fara sa-mi mai arunce sefu` replicile lui.
Ajung in parcare, urc in masina, ma uit la ceas. 4:05pm. Pornesc muzica, deschid geamul si incep sa mananc. Al trei-lea burger pe ziua de azi. Pacat ca a stat in masina de dimineata, s-a racit. Si nici pepsi-ul nu mai are gust...
In mod ciudat, s-a facut senin si chiar un pic caldut. E o zi superba de toamna... copacii ruginiti pare sa scartaie in bratele vantului ce se joaca leganandu-le ramurile. 4:15pm. La dracu... ce naiba l-o fi pus pe Teddy sa lucreze iar peste program? Tipu` asta... Teddy... nu e prea indemanatic, dar are un fel anume de a vorbi cu oamenii. Parca se lipesc toti de el. Luna trecura i-a ars sefului doua manuscrise venite de la niste clienti fideli ai editurii si care parusera a fi niste lucrari apreciabile, posibile romane de succes. A avut noroc ca erau copiile analizate, notate, gata de dus la tipografie. Dupa ce l-a certat vreo douazeci de minute, Teddy iesea din biroul sefului cu un zambet pe fata. Spuse ca l-a iertat cu conditia ca in 3 ore sa fie gata noile copii notate si analizate. Daca faceam eu greseala de a arde copiile puteam sa imi strang lucrurile si sa plec chiar din momentul acela. In schimb Teddy nu patise nimic in afara de 3 ore peste program plus un drum spre tipografie.
Acum intarzia. Ce-a putut sa faca oare? Se auzi o usa inchizandu-se, apoi sunetul unui manunchi de chei cazand pe asfalt.
- Skip!! Ma astepti inca un pic? Trebuie sa-i duc sefului cheile! Vin in cinci minute!
- Grabeste-te! Mi-e o foame de mor si nu mai am chef sa stau aici!
De cand cu o cearta cu sefu` asupra felului in care vorbeste, cand eram la editura pe Teddy nu-l auzeai spunand gram de injuratura sau cuvant ce ar putea ofensa pe cineva. Ce-mi placea mie era faptul ca in momentul in care treceam de poarta si de panoul cu firma editurii, primul lucru care il zicea era “Inca o zi de cacat in lumea magicei bude publice s-a terminat”. Era chiar nostim cand o zicea, mai ales cand iti dadeai seama ca vorbea serios.
Au mai trecut cinci minute. Teddy nimic... aprind o tigara, trag un fum... ma intind pe scaun... pornesc radioul... trag inca o data nemilos din tigara, golesc sticla de suc si astept...
- Hey... am terminat... hai sa plecam d`aici ca nu mai suport...
- Daca era sa ma iau dupa cat de mult iubesc locu` asta preferam sa nu ma nasc...
Ambalez in graba motorul masinii si pornesc spre iesirea din parcare... Teddy nu zicea nimic.. asteptam momentul....
- Magica buda publica loveste din nou! Daca ajung bogat, cu prima ocazie vin aici si ma cac pe prag la intrarea in cladire!
- Ei lasa Ted! Nu e nici chiar asa de puturoasa treaba...
- Nu pe naiba.
Am inceput sa radem... nu aveam chef sa vorbim despre slujba tocmai acum cand ziua se incheiase. Asa ca am pornit spre casa.
[da, mai este]
joi, 12 martie 2009
push2play 0.1.1
Cuvânt înainte
Cândva, m-am aşezat în faţa monitorului şi am vrut să scriu. Şi am scris câteva nopţi la rând.. N-am terminat ceea ce am început şi nu ştiu dacă o sa termin vreodată, dar voi aşeza cuvintele şi aici, în doze digerabile la o cafea de dimineaţă. Printre rândurile curse din tastatură ascultam muzică. Încerc să aşez totul cum a fost atunci, pentru că muzica m-a inspirat mult.
Am citit mult SF pe vremea când am descoperit biblioteca. Se simte, nu?
here we go.. (diacritice nu sunt pentru că aşa am scris pe vremea aia)
Soilwork - Departure Plan
Asculta mai multe audio Muzica »
capitolul 1
“totul incepe cu ploaia...”
1
Cand ploua totul e altfel. Parca vezi orasul din alta perspectiva. Mai pesimista? Mai realista? In orice caz nu optimista. Unii spun ca optimismul e pentru fraieri, pentru cei care privesc viata dintr-o lumina roz, orice i-ar oferi aceasta. Eu incerc intotdeauna sa privesc din acel unghi din care totul pare un pic mai bine dupa ce a fost facut.
Ploaia face totul altfel... sunetul cauciucului pe asfaltul ud... pasii oamenilor grabiti pe strada... fetele tuturor apar din alta perspectiva, parca sunt vazute cu alti ochi, din alta lume... totul e privit si vazut cu priviri mai serioase, mai realiste. Nu toti vad lumea din perspectiva asta. Sunt putini aceia pentru care mai conteaza niste cuvinte spuse intr-un anume fel, sau muzica ce trezeste unele sentimente...
Ploaia amesteca totul in peisaj. La fel ca apa ce tocmai a fost varsata pe un tablou pictat in acuarela, culori amestecandu-se, nuante de rosu, verde, galben, albastru, ajungand sa fie palide, totul ducand spre un maroniu si avand acel aspect umed, usor haotic... norii gri amestecandu-se pe cer, balti, masini, copii cu ghiozdane in spate fugind spre casa, o pisica plouata stand intr-un colt si mieunand, adolescenti iesind din cladirea liceului si injurand pe cel care tocmai i-a stropit, conducand prea aproape de trotuar, sunetul picaturilor de ploaie lovind frunzele copacilor, facandu-le sa danseze la fel ca un pian al naturii la care canta cel mai iscusit pianist... totul il simt in interior...
Ploaia e divina... poate da viata si poate la fel de usor sa o distruga. De multe ori ma plimb cand ploua. Simt totul mai aproape de mine. Ma asez pe o banca in vreun parc, stau si ma gandesc la vremurile trecute sau pur si simplu urmaresc lumea in miscarea ei.
De 2 nopti nu am pus capul pe perna si oboseala incepe sa-si faca simtita prea tare prezenta in oasele mele. E 6 dimineata si la 8 incepe ziua. Urasc locul ala de munca, desi deocamdata nu prea am de ales. In fiecare zi aceleasi probleme, aceiasi oameni cu care nu poti sa ai o discutie decenta, sa nu mai vorbesc de sef, care nu cred sa-si gaseasca vreodata un angajat care sa-i convina. Adormisem pe birou si varsasem cafea pe niste manuscrise. Ce-a urmat e de inteles. I-am promis ca termin de citit restu` de manuscrise plus cele lasate de bou` de Teddy pe care iar l-a trimis sefu` la tipografie cu manuscrisele ce trebuie tiparite. Intotdeauna cei lingusitori ajung sa faca treaba cea mai usoara. Cum le zice Ed in felul lui acid: pup-in-cur-isti.
Am oprit calculatorul, mi-am luat haina, una neagra, veche de cand lumea, realizez ca mi-am uitat telefonul la Jen... la naiba... o sa-mi dea in cap cand o sa ma vada la usa la ora asta. Incui usa si cobor scarile.
Ies pe strada si o iau spre Jen. Locuieste la 2 blocuri de mine dar abia reusesc sa ma misc. Si ploua... cu picuri mici si desi... imi aprind o tigara... trag cu sete din ea in timp ce schimb directia spre blocul Jenei. As manca ceva. Imi simt stomacul parca ar fi un ghemotoc de mate inghesuite care face aceiasi miscare ce o face bila de metal din interiorul unui clopot. Iar cand se loveste de margini ai o usoara senzatie de greata... aproape placuta... care cere sa fie stinsa cu o gura de suc sau ceva biscuiti. Poate chiar un croissant... oricum stomacul meu mai are un pic de rabdat. E doar 6 si 10 iar magazinele se deschid pe la 9. In cel mai fericit caz pe la 8.
Urc scarile... etaj 1... etaj 2... apartementul 23. Bat la usa... nimic... inca o data... iar nimic... mai incerc o data...
- Ok, ok!! Am auzit ce naiba?!
O incuietoare veche se chinuie scotand un scartait caracteristic...
- Salut Jen... scuze ca te deranjez la ora asta... mi-am uitat telefonul la tine si am nevoie de el azi. Daca nu te superi...
Nu zice nimic, se intoarce dupa cateva secunde cu telefonul meu in mana:
- Poftim, vezi sa nu-ti uiti capu` data viitoare.
[va urma. LOL]
Cândva, m-am aşezat în faţa monitorului şi am vrut să scriu. Şi am scris câteva nopţi la rând.. N-am terminat ceea ce am început şi nu ştiu dacă o sa termin vreodată, dar voi aşeza cuvintele şi aici, în doze digerabile la o cafea de dimineaţă. Printre rândurile curse din tastatură ascultam muzică. Încerc să aşez totul cum a fost atunci, pentru că muzica m-a inspirat mult.
Am citit mult SF pe vremea când am descoperit biblioteca. Se simte, nu?
here we go.. (diacritice nu sunt pentru că aşa am scris pe vremea aia)
Soilwork - Departure Plan
Asculta mai multe audio Muzica »
capitolul 1
“totul incepe cu ploaia...”
1
Cand ploua totul e altfel. Parca vezi orasul din alta perspectiva. Mai pesimista? Mai realista? In orice caz nu optimista. Unii spun ca optimismul e pentru fraieri, pentru cei care privesc viata dintr-o lumina roz, orice i-ar oferi aceasta. Eu incerc intotdeauna sa privesc din acel unghi din care totul pare un pic mai bine dupa ce a fost facut.
Ploaia face totul altfel... sunetul cauciucului pe asfaltul ud... pasii oamenilor grabiti pe strada... fetele tuturor apar din alta perspectiva, parca sunt vazute cu alti ochi, din alta lume... totul e privit si vazut cu priviri mai serioase, mai realiste. Nu toti vad lumea din perspectiva asta. Sunt putini aceia pentru care mai conteaza niste cuvinte spuse intr-un anume fel, sau muzica ce trezeste unele sentimente...
Ploaia amesteca totul in peisaj. La fel ca apa ce tocmai a fost varsata pe un tablou pictat in acuarela, culori amestecandu-se, nuante de rosu, verde, galben, albastru, ajungand sa fie palide, totul ducand spre un maroniu si avand acel aspect umed, usor haotic... norii gri amestecandu-se pe cer, balti, masini, copii cu ghiozdane in spate fugind spre casa, o pisica plouata stand intr-un colt si mieunand, adolescenti iesind din cladirea liceului si injurand pe cel care tocmai i-a stropit, conducand prea aproape de trotuar, sunetul picaturilor de ploaie lovind frunzele copacilor, facandu-le sa danseze la fel ca un pian al naturii la care canta cel mai iscusit pianist... totul il simt in interior...
Ploaia e divina... poate da viata si poate la fel de usor sa o distruga. De multe ori ma plimb cand ploua. Simt totul mai aproape de mine. Ma asez pe o banca in vreun parc, stau si ma gandesc la vremurile trecute sau pur si simplu urmaresc lumea in miscarea ei.
De 2 nopti nu am pus capul pe perna si oboseala incepe sa-si faca simtita prea tare prezenta in oasele mele. E 6 dimineata si la 8 incepe ziua. Urasc locul ala de munca, desi deocamdata nu prea am de ales. In fiecare zi aceleasi probleme, aceiasi oameni cu care nu poti sa ai o discutie decenta, sa nu mai vorbesc de sef, care nu cred sa-si gaseasca vreodata un angajat care sa-i convina. Adormisem pe birou si varsasem cafea pe niste manuscrise. Ce-a urmat e de inteles. I-am promis ca termin de citit restu` de manuscrise plus cele lasate de bou` de Teddy pe care iar l-a trimis sefu` la tipografie cu manuscrisele ce trebuie tiparite. Intotdeauna cei lingusitori ajung sa faca treaba cea mai usoara. Cum le zice Ed in felul lui acid: pup-in-cur-isti.
Am oprit calculatorul, mi-am luat haina, una neagra, veche de cand lumea, realizez ca mi-am uitat telefonul la Jen... la naiba... o sa-mi dea in cap cand o sa ma vada la usa la ora asta. Incui usa si cobor scarile.
Ies pe strada si o iau spre Jen. Locuieste la 2 blocuri de mine dar abia reusesc sa ma misc. Si ploua... cu picuri mici si desi... imi aprind o tigara... trag cu sete din ea in timp ce schimb directia spre blocul Jenei. As manca ceva. Imi simt stomacul parca ar fi un ghemotoc de mate inghesuite care face aceiasi miscare ce o face bila de metal din interiorul unui clopot. Iar cand se loveste de margini ai o usoara senzatie de greata... aproape placuta... care cere sa fie stinsa cu o gura de suc sau ceva biscuiti. Poate chiar un croissant... oricum stomacul meu mai are un pic de rabdat. E doar 6 si 10 iar magazinele se deschid pe la 9. In cel mai fericit caz pe la 8.
Urc scarile... etaj 1... etaj 2... apartementul 23. Bat la usa... nimic... inca o data... iar nimic... mai incerc o data...
- Ok, ok!! Am auzit ce naiba?!
O incuietoare veche se chinuie scotand un scartait caracteristic...
- Salut Jen... scuze ca te deranjez la ora asta... mi-am uitat telefonul la tine si am nevoie de el azi. Daca nu te superi...
Nu zice nimic, se intoarce dupa cateva secunde cu telefonul meu in mana:
- Poftim, vezi sa nu-ti uiti capu` data viitoare.
[va urma. LOL]
miercuri, 11 martie 2009
Motive.
(dedicat în amintirea unui editorial din revista GameOver)
Martin O'Donnell & Michael Salvatori - Peril
Asculta mai multe audio Muzica »
De-a lungul anilor am observat privirea celor cu care vorbeam schimbându-se în momentul în care aflau că mă joc pe calculator. Sau pe playstation. Sau pe gameboy, orice. Majoritatea mă priveau oarecum de sus, ca pe un copil mare care se joacă în groapa cu nisip. Cei care nu au făcut asta sau jucau şi ei sau întelegeau într-o oarecare măsură.
Interesant e că după ce pledam pentru jocuri, unii încercau şi apoi se ascundeau evitând subiectul cu ruşine. Înţelegeau.
Adevărul e că trebuie să fii cât de puţin deschis în a încerca pentru a întelege. Jocurile nu mai sunt de mult ceea ce înţelege majoritatea prin joc. Caz real: prietena mea era singura din grupul nostru de prieteni (aştia mai apropiaţi) care nu juca WoW. Într-o seară, după o ieşire la suc în care prietenii au ţinut morţiş să discute doar WoW, am ajuns acasă şi am rugat-o să încerce. Doar atât. Cu greu s-a pus în faţa monitorului şi a făcut ce am rugat-o, mai mult doar ca să-mi facă pe plac şi să scape repede. Dupa câteva zile, mă suna seara să-mi spună ce a mai făcut şi ce s-a mai întamplat în joc.
Apoi a descoperit genul adventure. E genul meu preferat şi i-am recomandat vreo două titluri. Un joc adventure poţi să ţi-l închipui ca un film, cu muzică, poveste şi cel mai important, replici. Discuţii în care tu decizi continuarea, te implici în poveste şi te ataşezi de personaje. Still Life e şi acum preferatul ei.
E o lume mică în care îţi permiţi să te laşi dus câteva zeci de minute. O lume în care dacă nu ai fost nu ai cum s-o înţelegi. Nu e destul să joci tetris ca să întelegi ce vreau sa zic. Pentru că nu ai ce am eu.
Nu ai muzica din jocuri. Nu ţi se ridică părul pe mâini când asculti Godsmack - Straight out of line pentru că nu ai jucat Prince of Persia: Warrior Within şi nu ştii ce înseamnă. Nu ai gustat niciodată Blur - Song 2 cum l-am gustat eu dacă nu ai jucat Fifa `98. Warcraft nu înseamnă mai nimic nimic fără muzică, pe care şi acum pornesc jocul doar ca să o ascult.
Întelegi parcă mai bine ce înseamnă singurătate cănd joci Syberia sau Shadow of the Colossus, te bucuri altfel când ai jucat Broken Sword şi asculţi Barrington Pheloung - Happiness is an inside job zâmbind fără să-ţi dai seama de ce.
Nu ţi-ai petrecut măcar o după-masă la un multiplayer de quake cu colegii. Să fii înaintea şefului la total kills şi să fugi doar după el.
O seară de iarnă cu fulgi mari de zăpadă, ghemuit pe scaun, învelit într-o pătură sorbind un vin cald şi jucănd Max Payne. O noapte în care stai cu persoana iubită şi urmăriţi împreună povestea ce se desface pe monitor, rezolvaţi împreună puzzle-urile din Fahrenheit, ca apoi dimineaţa să o trezeşti cu o cafea caldă şi ea să porneasca jocul doar ca să ascultaţi asta.
Mi-am adus aminte de editorialul din GameOver şi anume câteva cuvinte de acolo. "[...] eu am muzica din jocuri pe care tu n-o ai. [...]"
Şi aş putea continua...
Martin O'Donnell & Michael Salvatori - Peril
Asculta mai multe audio Muzica »
De-a lungul anilor am observat privirea celor cu care vorbeam schimbându-se în momentul în care aflau că mă joc pe calculator. Sau pe playstation. Sau pe gameboy, orice. Majoritatea mă priveau oarecum de sus, ca pe un copil mare care se joacă în groapa cu nisip. Cei care nu au făcut asta sau jucau şi ei sau întelegeau într-o oarecare măsură.
Interesant e că după ce pledam pentru jocuri, unii încercau şi apoi se ascundeau evitând subiectul cu ruşine. Înţelegeau.
Adevărul e că trebuie să fii cât de puţin deschis în a încerca pentru a întelege. Jocurile nu mai sunt de mult ceea ce înţelege majoritatea prin joc. Caz real: prietena mea era singura din grupul nostru de prieteni (aştia mai apropiaţi) care nu juca WoW. Într-o seară, după o ieşire la suc în care prietenii au ţinut morţiş să discute doar WoW, am ajuns acasă şi am rugat-o să încerce. Doar atât. Cu greu s-a pus în faţa monitorului şi a făcut ce am rugat-o, mai mult doar ca să-mi facă pe plac şi să scape repede. Dupa câteva zile, mă suna seara să-mi spună ce a mai făcut şi ce s-a mai întamplat în joc.
Apoi a descoperit genul adventure. E genul meu preferat şi i-am recomandat vreo două titluri. Un joc adventure poţi să ţi-l închipui ca un film, cu muzică, poveste şi cel mai important, replici. Discuţii în care tu decizi continuarea, te implici în poveste şi te ataşezi de personaje. Still Life e şi acum preferatul ei.
E o lume mică în care îţi permiţi să te laşi dus câteva zeci de minute. O lume în care dacă nu ai fost nu ai cum s-o înţelegi. Nu e destul să joci tetris ca să întelegi ce vreau sa zic. Pentru că nu ai ce am eu.
Nu ai muzica din jocuri. Nu ţi se ridică părul pe mâini când asculti Godsmack - Straight out of line pentru că nu ai jucat Prince of Persia: Warrior Within şi nu ştii ce înseamnă. Nu ai gustat niciodată Blur - Song 2 cum l-am gustat eu dacă nu ai jucat Fifa `98. Warcraft nu înseamnă mai nimic nimic fără muzică, pe care şi acum pornesc jocul doar ca să o ascult.
Întelegi parcă mai bine ce înseamnă singurătate cănd joci Syberia sau Shadow of the Colossus, te bucuri altfel când ai jucat Broken Sword şi asculţi Barrington Pheloung - Happiness is an inside job zâmbind fără să-ţi dai seama de ce.
Nu ţi-ai petrecut măcar o după-masă la un multiplayer de quake cu colegii. Să fii înaintea şefului la total kills şi să fugi doar după el.
O seară de iarnă cu fulgi mari de zăpadă, ghemuit pe scaun, învelit într-o pătură sorbind un vin cald şi jucănd Max Payne. O noapte în care stai cu persoana iubită şi urmăriţi împreună povestea ce se desface pe monitor, rezolvaţi împreună puzzle-urile din Fahrenheit, ca apoi dimineaţa să o trezeşti cu o cafea caldă şi ea să porneasca jocul doar ca să ascultaţi asta.
Mi-am adus aminte de editorialul din GameOver şi anume câteva cuvinte de acolo. "[...] eu am muzica din jocuri pe care tu n-o ai. [...]"
Şi aş putea continua...
vineri, 6 martie 2009
twilight
M-a facut foarte curios de cărţi, trebuie să le caut.
By adrianp at 2009-03-06
Paramore - Decode
Asculta mai multe audio Muzica »
By adrianp at 2009-03-06
Paramore - Decode
Asculta mai multe audio Muzica »
De vineri dimineaţa
Am ajuns să mătur prin căcatul altora. Ceva nu e bine, începe să fie bătaie de joc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)