De peisaj nou

Am decis să fac o schimbare majoră. Şi cum s-a ivit, am profitat. N-a fost uşor pentru că acum sunt în alt oraş, alt loc de muncă, totul e fragil deocamdată dar vreau să dau tot ce pot ca să fie bine.

Recunosc, mi-a fost putin frică să fac asta. Am trăit 26 de ani în oraşul meu şi acum mă pierd pe autobuze, cobor aiurea şi nu cunosc nimic în jur, ba chiar căutam o stradă şi culmea, am ajuns aproape acasă. Am mers în direcţia opusă.

Încă mă simt dezorientat, a trecut doar o săptămână şi mă descurc cât de cât prin oraş dar e ciudat. Îmi place că reuşesc să mă trezesc cu o oră mai repede înainte să plec şi am timp de cafea şi un pic de mic dejun, îmi place că umblu pe jos mai mult, îmi place că toate astea mă fac să mă obişnuiesc să trăiesc pe cont propriu. Gătitul e chiar plăcut :)

Colegii noi sunt de gaşcă şi sunt o echipă frumoasă. Mă bucur că am ajuns aici.

Poate a fost prea bruscă plecarea şi acum realizez că mi-e dor de bulevardul cetăţii, mi-e dor de malul Mureşului seara şi de pub-urile pe unde sorbeam fum şi savuram o cafea. Aş fi vrut să pot mulţumi altfel celor care în ultimii 5 ani le-am fost coleg şi de la care am avut de învăţat multe. Acum toate astea vor fi lucrurile care le voi face şi oamenii pe care îi voi întâlni când voi merge în vizită. Nu mai fac parte din rutina zilnică. Le numesc acasă pentru că-mi sunt aproape de suflet, sunt o parte din ceea ce sunt şi din ceea ce voi fi.

Încet, încet, vreau să-mi construiesc un viitor frumos. Eu, ea, pall mall albastru şi cafea, dar într-un cu tot alt context.