Printre click-uri si specificatii, blog-uri, twitter si mail, aflu cum ca un coleg din scoala generala e in oras. Vechi prieten, om cu care m-am inteles intotdeauna de minune. E plecat in Bucuresti de cativa ani buni si nu-mi aduc aminte cand am povestit ultima data cu el. Asa ca ne-am intalnit in The Office Club, vechiul loc de pierdut serile. Nu le pierdeam cu el, aveam cercuri diferite de prieteni dupa ce am inceput liceul, dar ne intalneam uneori si stateam la povesti. Aveam planuri sa facem jocuri impreuna. Eram trei. Acum unul e la Bucuresti, al doi-lea la Cluj, eu am ramas la Mures.
Office s-a schimbat atat de mult.. Nu doar localul, ci oamenii care ii gasesti acolo. Ioana si Gabi (chelneritele) cu care povesteam pana tarziu, cu care pierdeam dupa-mesele mohorate in care era gol pub-ul si cu care ma distram la 3 noaptea punand pe repeat un rammstein pana cand plecau ultimii clienti.
Coldplay-Death And All His Friends
Asculta mai multe audio Muzica »
Cel mai mult mi-e dor de atmosfera de acolo. Cafeaua mea preferata.. era Julius Meinl si era servita cu un paharel de apa si cu cel mai bun biscuite din lume(cum prindeam ocazia ii ceream Ioanei unul in plus). Stateam la bar lungit pe locul meu si ma uitam la Snooker pe Eurosport. Afara ploua, afara ningea, afara batea vantul.. Acum cafeaua e alta si nu are nici pe departe acelasi gust, Ioana si Gabi nu mai lucreaza de mult acolo..
Am stat la povesti cu vechiul prieten si coleg vreo doua ore bune, mult prea putin sa recuperam anii astia.. Apoi am luat acelasi maxi-taxi catre casa. Acelasi care ne lua cand ieseam de la piscina, acelasi care ne ducea cand ieseam de la cinematograf. Si ne-am luat ramas bun la aceiasi statie la care eu coboram atunci de obicei, doar ca de data asta nu ne-am spus "pe maine" ci "ne mai vedem".
Aprind tigara si astept sa se schimbe semaforul. Pun castile in urechi. E racoare, adie vantul. Verde. Trag cu pofta din tigara si pornesc, pe langa mine trece masina care-mi duce amicul.. Un fior imi trezeste melancolia, un pusti de 19 ani in mine trage din nou aer in piept si calca apasat urmand strada pustie care duce spre casa. Gol. Nicio masina, niciun om.. Doar eu, pall mall albastru, melodia asta.. pas apasat dupa pas apasat, pustiul de 19 ani a trait din nou cat timp a mers melodia in casti. A topit tigara si a urlat in interior. De fericire, de dor pentru tot ce-a fost. Fiecare pas l-a facut sa tresara si fiecare nota a melodiei sa tremure. Strada goala se intindea in fata mea si se termina cand se termina si melodia. Apoi incet, s-a stins linistea si s-a imprastiat tremurul. Pic cu pic, biscuite cu biscuite, s-au inghesuit in cutiuta cu amintiri si au atipit.
Am sunat-o sa-i spun ca o iubesc si ca mi-e draga, ne-am facut planuri pentru week-end si pe cand am terminat de povestit am intrat in casa.
E frumos sa-ti aduci aminte lucrurile placute, e si mai frumos cand se leaga totul in jur in timp ce-ti amintesti.
Noapte buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu