Dimineţi târzii...

neverending white lights - the distance


... trezite pe ritmuri dulci şi lungite cu îmbrăţişări adormite. Deocamdată sunt doar eu, pall mall albastru şi cafea. Ea va completa peisajul într-o zi, dar nu lipseşte niciodată din gîndul meu, din dimineţile petrecute în bucătărie şi dezmorţite de fum şi cafea, din staţia de autobuz sau din plimbările reci. Pentru că îmi lipseşte de fiecare dată când fac de mâncare, de fiecare dată când ating podeaua rece sau când ascult muzică.

Te iubesc :)